1. [DEX '09] FURCHIȚĂ, furchițe, s. f. (Pop.) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță.
2. [MDA2] furchiță sf [At: ȘEZ. VII, 61 / Pl: ~țe / E: furcă + -iță] 1-4 Furcuță (1-4). 5 (Reg) Furculiță (1). 6 (Atm; reg; csnp) Andreaua gâtului. 7 (Reg) Semn făcut oilor pentru identificare Cf furcă (43).
3. [CADE] ❍FURCHIȚĂ (pl. -țe) sf. Băn. 🍽 Furculiță: el avea la sine, o teacă, un cuțit și o ~ CĂT..
4. [DEX '98] FURCHIȚĂ, furchițe, s. f. (Pop., rar) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță.
5. [DLRLC] FURCHIȚĂ, furchițe, s. f. (Popular, rar) Diminutiv al lui furcă; furcă mică (de tors). S-o învețe la furchiță. HODOȘ, P. P. 192. [Femeia] o furchiță ș-o alege. ȘEZ. VII 61.
6. [DOOM 3] furchiță (pop.) s. f., g.-d. art. furchiței; pl. furchițe
7. [DOOM 2] furchiță (pop.) s. f., g.-d. art. furchiței; pl. furchițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL