1. [DRAM 2021] foáită, foaite, s.f. (reg.) Neam, sămânță, viță: „A văzut că este o femeie din foaita ei...” (Bilțiu, 1994: 284). ■ (în expr.) A-i pieri foaita = a i se stinge neamul. – Din magh. fajta „soi, fel; specie” (Scurtu, 1966).
2. [DRAM 2015] foaită, foaite, s.f. – (reg.) Neam, sămânță, viță. În expr. a-i pieri foaita = a i se stinge neamul. – Din magh. fajta „soi, fel; specie” (Scurtu, 1966).
3. [DRAM] foaită, -e, s.f. – Neam, sămânță, viță. În expr. a-i pieri foaita = a i se stinge neamul. – Din magh. fajta „soi, fel” (Scurtu 1966).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL