1. [MDA2] foiofiu sm [At: MARIAN, T. 336 / V: ~foi, ~ionțiu, fonfiu, fonchiu, ~ianfir, ~iamfir, ~iumfie sf / Pl: ? / E: mg folyό-fii] (Bot; reg) Saschiu (Vinca herbacea).
2. [Scriban] foĭofíŭ și foĭofóĭ m. (ung. folvö-fü, pervincă, d. folvó, curgător, și fü, plantă. Cp. cu saschiŭ). Pervincă. – Și fonfíŭ, fonchíŭ, foĭunfíe.
3. [MDA2] foiamfir sm vz foiofiu
4. [MDA2] foianfir sm vz foiofiu
5. [MDA2] foiofoi sm vz foiofiu
6. [MDA2] foionțiu sm vz foiofiu
7. [MDA2] foiumfie sf vz foiofiu
8. [MDA2] fonchiu sm vz foiofiu
9. [MDA2] fonfiu sm vz foiofiu
10. [Șăineanu, ed. VI] foiofoiu m. Bot. V. fonchiu.
11. [Șăineanu, ed. VI] fonchiu m. Bot. alt nume dat pervincei. [Banat fonfiu (de unde alterațiunile populare foiofoiu, foaie ’n fir). [Origină necunoscută].
12. [Scriban] fonchiŭ, V. foĭoriŭ.
13. [Scriban] fonfíŭ, V. foĭofiŭ.
14. [Scriban] pervíncă f., pl. e și ĭ (lat. pervinca, fr. pervenche). O plantă de grădină cu tulpina întinsă pe pămînt (vinca herbácea) saŭ tîrîtoare (vinca minor), cu florĭ albastre, roșiĭ și rar albe. – Se maĭ numește și brebănoc, cununiță, foĭofiŭ, foĭofoĭ, fonfiŭ, fonchiŭ, foaĭe’n fir, merișor, saschiŭ ș. a.
15. [DAR] fonchiu (fonfiu), s.n. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, saschiu.
16. [DAR] fonfiu s.m. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, fonchiu, saschiu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL