1. [DEX '09] FLIGORN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare. – Din germ. Flügelhorn.
2. [MDA2] fligorn sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri, (înv) ~oane / E: ger Flügelhorn] Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare.
3. [DLRLC] FLIGORN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din alamă și prevăzut cu clape. V. trompetă. Păcat că nu și-a adus Costan fligornul. Ar ieși altfel de cîntec de joc. SADOVEANU, O. V. 499. Clarinetele și fligornul tremură note limpezi. id. ib. VI 226.
4. [DN] FLIGORN s.n. Instrument de suflat din alamă, prevăzut cu clape, care se folosește mai ales în fanfare. [Var. flügelhorn s.n. / < germ. Flügelhorn].
5. [MDN '00] FLIGORN s. n. instrument de suflat, din alamă, cu clape, asemănător trompetei, dar cu pavilionul mai larg. (< germ. Flügelhorn)
6. [DLRC] FLIGORN, fligornuri, s.n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă.
7. [Scriban] *fligórn n., pl. urĭ și oarne (germ. flügelhorn, corn cu cheĭ. V. goarnă). Trompetă cu cheĭ, cornet cu pistoane, cu clape.[1]
8. [DN] FLÜGELHORN s.n. v. fligorn.
9. [DOOM 3] fligorn s. n., pl. fligornuri
10. [DOOM 2] fligorn s. n., pl. fligornuri
11. [MDO] fligorn
12. [DTM] fligorn (< germ. Flügelhorn; it. flicorno; sp. fiscorno) 1. Instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei* dar cu pavilionul* mai larg, prevăzut cu 3-4 ventile*. Este acordat în si bemol, do și mi bemol (există și un f. piccolo acordat în fa). Sunetul său mai aspru decât al cornului* dar mai moale decât cel al trp., a făcut din f. un instr. predilect al fanfarelor (6), unde, alături de trp., deține vocea (2) sopranului (în orch. simf. este utilizat rar, de ex. la Mahler, Hindemith). Ambitusul (1) său este este de o octavă* și 1/2 (mi-si bemol, pentru f. acordat în si bemol). Echiv. germ. Bügelhorn (< fr., engl. bugle). Prin unele caracteristici, corespunde saxhornului* sopr. 2. Denumirea familiei de instr., născută din din f. (1). În afara f. (1), care deține rolul vocii superioare, acestei familii îi aparțin: f. alto (germ. Althorn), f. tenor (germ. Tenorhorn), f. bariton [germ. Baryton (II, 3); v. eufoniu (2)], tuba*, heliconul (2), susafonul*. Spre deosebire de f. (1) și, uneori, de f. alto care au forma trp., celelalte f. au forma tubei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL