1. [DEX '09] BEMOL, bemoli, s. m. Semn grafic muzical (asemănător cu litera „b”), care coboară cu un semiton înălțimea sunetului respectiv. – Din fr. bémol, it. bemolle.
2. [MDA2] bemol sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr bémol] 1 Semn grafic muzical (asemănător cu litera „b”), care arată că nota sau șirul de note de după el coboară cu un semiton. 2 (Fig; gmț) Carie.
3. [DEXI] bemol s.m. (muz.) Semn grafic, asemănător cu litera „b”, pus înaintea unei note sau la începutul unui portativ, pentru a indica coborîrea înălțimii sunetului cu un semiton. • pl. -i. /<fr. bémol, it. bemolle.
4. [CADE] *BEMOL (pl. -oluri) sn. 🎼 Semnul pus înaintea unei note pentru a arăta că acea notă trebue coborîtă cu un semiton (🖼 442) [fr.].
5. [DEX '98] BEMOL, bemoli, s. m. Semn grafic muzical (asemănător cu litera „b”), care arată că nota sau șirul de note de după el coboară cu un semiton. – Din fr. bémol, it. bemolle.
6. [DLRLC] BEMOL, bemoli, s. m. Semn convențional asemănător cu litera «b», pus înaintea unei note muzicale sau la începutul unui portativ, spre a arăta că nota, respectiv șirul de note, trebuie coborîte cu un semiton. Acum, ca bidiviul ce și-a găsit buiestrul. Trec mîinile-i pe clape în maximul vitezii; Se-ncruntă și se zbate și-i furibund maestrul, Vai, ce pățesc acuma bemolii și diezii! ANGHEL-IOSIF, C. M. I 44.
7. [DLRM] BEMOL, bemoli, s. m. Semn convențional (asemănător cu literatura „b”) pus înaintea unei note muzicale sau la începutul unui portativ, spre a arăta că nota sau șirul de note trebuie coborîte cu un semiton. – Fr. bémol (it. bemolle).
8. [DN] BEMOL s.m. (Muz.) Accident muzical care coboară cu un semiton nota înaintea căreia este pus. [< fr. bémol, it. bemolle, cf. b – semn pentru nota si, molle – slab].
9. [MDN '00] BEMOL I. s. m. accident muzical care coboară cu un semiton nota pe care o precedă. II. adj. (despre note) coborât cu un semiton. (< fr. bémol, it. bemolle)
10. [Șăineanu, ed. VI] bemol n. Muz. 1. semn ce scade nota cu un semi-ton; 2. nota cu acest semn.
11. [Scriban] *bemól m. (fr. bemol, adică „B moale”; it. bemole, bemolle, și bimolle). Muz. Un semn care arată c’o notă trebuie să fie scoborîtă cu jumătate de ton. V. becar.
12. [DOOM 3] bemol s. m., pl. bemoli
13. [DOOM 2] bemol s. m., pl. bemoli
14. [DTM] bemol (< lat. b molle „b neted, rotund”) 1. Semn grafic, plasat în fața notei*, sau la cheie* (v. armură) indică coborârea sunetului cu un semiton* cromatic (♭). B. se poate dubla (dublu ♭♭), sunetul fiind coborât astfel cu două semitonuri cromatice. Denumirea b. provine de la forma specifică a literei b (♭, lat. b rotundum sau b molle) prin care, în notația literală (sec. 10) se indică sunetul si coborât cu un semiton. Până în sec. 18, b. se folosea în notație și pentru a anula diezul* (v. bas cifrat; becar). 2. (ieșit din uz) minor* (despre tonalități). Echiv. engl.: flat; fr. bémol; it. bemolle; germ. Be; sp. bemol. V. aliterație; b; dur; solmizație.
15. [DTM] des, re* bemol*, în terminologia muzicală germană.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL