1. [DEX '09] FLEANDRĂ s. f. v. fleandură.
2. [MDA2] fleandră sf vz fleandură
3. [DEX '09] FLEANDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleandră s. f.] – Cf. săs. flander.
4. [MDA2] fleandără sf vz fleandură
5. [MDA2] fleandură sf [At: ȘEZ. V, 73 / V: ~dără, ~dră / Pl: flenduri / E: ns cf săs flender] 1 (Pfm) Obiect de îmbrăcăminte rupt Si: buleandră, fleanță (1), zdreanță. 2 (Arg) Prostituată. 3 (Reg) Așchie de lemn. 4 (Reg) Lovitură cu dosul palmei.
6. [CADE] FLEANDURĂ (pl. -uri) sf. Sdreanță, haină din care curg petecele: s’au lungit prin flenduri ș’au adormit SAD. [comp. săs. flander „sdrențuit”].
7. [DLRLC] FLEANDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. Picioarele lui mari, late, se alăturară, se strînseră unul lîngă altul, ca rușinate de flendurile pline de glod care le înveleau. CAMILAR, N. II 239. Sara, se culca sus, pe patul cizmăriei, între botine, între unelte, între calupuri, și se învălea cu niște flenduri. SADOVEANU, O. III 569. – Variantă: fleandră (CAMILAR, N. II 454) s. f.
8. [Șăineanu, ed. VI] fleandură f. sdreanță [Cf. sas. FLINDER-FLANDER, de tot sdrențeros].
9. [Scriban] fleándură f., pl. flendurĭ (rudă cu buleandră. Cp. cu turc. it. filandra, fr. filandre, filament, ĭarbă care se prinde de corăbiĭ, și cu ceh. sîrb. flandra, pol. fladra, rut. flóndra, fleoarță). Mold. Trans. Buleandră. Fig. Fleoarță. V. bleandă 1.
10. [DOOM 3] fleandură s. f., g.-d. art. flendurii; pl. flenduri
11. [DOOM 2] fleandură s. f., g.-d. art. flendurii; pl. flenduri
12. [DRAM 2021] fleándră, s.f. v. fleandură.
13. [DAR] fleandură, flenduri, s.f. (reg.) 1. zdreanță, haină zdrențuită din care curg petecele. 2. femeie prostituată; buleandră, fleoarță, fleorțotină, fleștură, șuleandră.
14. [DRAM 2021] fleándură, flenduri, (fleandră), s.f. 1. Haină ruptă, zdreanță. 2. Prostituată; femeie ușoară: „M-o făcut curvă și fleandură și-n tăte felurile” (Memoria, 2014: 147). – Cf. săs. flander „zdrențuros” (Șăineanu, DEX, MDA).
15. [DRAM 2015] fleandură, flenduri, (fleandră), s.f. – 1. Haină ruptă, zdreanță. 2. Prostituată; femeie ușoară: „M-o făcut curvă și fleandură și-n tăte felurile” (Memoria, 2014: 147; Oarța de Sus). – Cf. săs. flander „zdrențuros” (Șăineanu, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL