1. [DEX '09] FLEANCĂ s. f. (Fam.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoancă, fleoarcă s. f.] – Et. nec.
2. [MDA2] fleancă sf [At: ISPIRESCU, L. 69 / V: ~eoa~, ~eoarcă, flioa~, floa~ / Pl: ? / E: nct] (Dep) 1 (Fam) Gură (ca organ al vorbirii). 2 (Fam; îe) Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) ~ Taci! 3 (Îae) Nu mai vorbi fără rost! 4 (Fam; îs) Bun de ~ Bun de gură. 5 (Reg) Femeie intrigantă. 6 (Reg) Femeie vorbăreață. 7 (Trs) Femeie proastă și neîngrijită. 8 (Îf fleoarcă) Femeie depravată.
3. [CADE] FLEANCĂ, FLEOANCĂ sf. familiar pop. 1 Gură, bot: apoi atunci, tacă-ți fleanca și ascultă! CAR.; tacă-ți fleanca, fă Paraschivo! zise un bărbat dinaintea ei D. -ZAMF.; atîtea bătea din cea fleancă de gură RET.; ia cătați-vă de treabă, vă spuiu eu, și n’asultați la fleoanca lui! ISP. ¶ 2 👉 TREANCA-FLEANCA.
4. [DEX '98] FLEANCĂ s. f. (Fam.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoancă, fleoarcă s. f.] – Et. nec.
5. [Șăineanu, ed. VI] fleancă f. bot, gură. V. fleoancă și treanca-fleanca.
6. [Scriban] fleáncă (vest) și fleoáncă (est) f., pl. flencĭ, fleoance (d. a flencăni, a fleoncăni). Iron. Gură, vorbă: tacă-țĭ fleanca!
7. [DEX '09] FLEOANCĂ s. f. v. fleancă.
8. [DEX '09] FLEOARCĂ s. f. v. fleancă.
9. [DEX '09] TRANCA-FLEANCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treanca-fleanca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleanca.
10. [DEX '09] TREANCA-FLEANCA s. f. v. tranca-fleanca.
11. [MDA2] fleoancă sf vz fleancă
12. [MDA2] fleoarcă sf vz fleancă
13. [MDA2] floancă sf vz fleoancă
14. [MDA2] tranca-fleanca [At: LB / V: (pop) treanca-~, -~că-~că, trenche-flenche, trenchea-flenchea / E: tranca + fleanca] 1 (Pfm) i Cuvânt care indică pălăvrăgeala. 2 sf (Pfm) Pălăvrăgeală. 3 av (Pop; îe) A umbla ~ A umbla fară rost. 4 smf (Pfm; dep) Om de nimic. 5 smf (Pop; dep) Om palavragiu Si: (pfm) flecar. 6 sf (Buc; dep; îf treancă-fleancă) Țărancă îmbrăcată în haine orășenești.
15. [MDA2] treanca-fleanca i, smf vz tranca-fleanca
16. [MDA2] treancă-fleancă i, smf vz tranca-fleanca
17. [MDA2] trenche-flenche i, smf vz tranca-fleanca
18. [MDA2] trenchea-flenchea i, smf vz tranca-fleanca
19. [CADE] FLEOANCĂ 👉 FLEANCĂ.
20. [DEX '98] TRANCA-FLEANCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treanca-fleanca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleancă.
21. [DLRLC] FLEOANCĂ, fleoance, s. f. (Familiar, depreciativ) Gură, gură-spartă. Ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l tăie. ISPIRESCU, L. 69. ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleoanca! = taci, nu mai vorbi fără socoteală! – Pronunțat fleoan-. – Variantă: fleoarcă (CAMILAR, N. II 347) s. f.
22. [DLRLC] FLEOARCĂ s. f. v. fleoancă.
23. [DLRLC] TREANCA-FLEANCA interj. (Familiar, în expr.) Treanca-fleanca mere acre sau treanca-fleanca trei lei perechea = flecăreli, fleacuri. (Substantivat) A fi o treancă-fleancă = a fi un om de nimic.
24. [Șăineanu, ed. VI] fleoancă f. 1. bot; 2. fam. gură: tacă-ți fleoanca! 3. lulea cu ciubuc. [V. fleac].
25. [Șăineanu, ed. VI] tranca-fleanca f. fleacuri: tranca-fleanca mere acre. [Compus din tranc și fleancă].
26. [Șăineanu, ed. VI] treanca-fleanca f. V. tranca-fleanca.
27. [Scriban] fleoáncă, V. fleancă.
28. [Scriban] tránca-fleánca interj. (d. a trăncăni și a flecări) care arată trăncăneala (flecăreala): ce tot tranca-fleanca toată ziŭa?
29. [DOOM 3] fleancă (fam.) s. f.
30. [DOOM 2] fleancă (fam.) s. f.
31. [DOOM 3] tranca-fleanca (fam.) interj.
32. [DOOM 2] !tranca-fleanca (fam.) interj.
33. [IVO-III] fleoancă, -ce.
34. [IVO-III] treanca-fleanca.
35. [Argou] tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează!
36. [DAR] fleancă (fleoancă), s.f. (pop. și fam.) 1. gură; gură-rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit.
37. [DRAM 2021] fleáncă, s.f. (pop.) Gură; gură-rea. – Et. nec (DEX, MDA); din a flencăni, a fleoncăni (Scriban).
38. [DRAM 2015] fleancă, s.f. – (pop.) Gură; gură-rea. – Et. nec. (DEX, MDA); din a flencăni, a fleoncăni (Scriban).
39. [DAR] fleoancă s.f. (pop. și fam.) 1. gură, gură rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit. 3. (înv.) lulea cu ciubuc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL