1. [DEX '09] FLAMURĂ, flamuri, s. f. 1. Steag, drapel. ♦ Pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război. 2. Pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor. – Din ngr. flámmuron.
2. [MDA2] flamură sf [At: ALECSANDRI, P. II, 87 / Pl: ~ri, (iuz) ~re / E: ngr φλάμπουρον] Steag. 2 Pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război. 3 Pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor.
3. [CADE] FLAMURĂ (pl. -ri, -re) sf. ⛵ Steag mic, steguleț de formă triunghiulară (🖼 2124): Catarguri poleite cu lungi flamuri ușurele ALECS.; cu flamure de războiu la catert I. -GH. [ngr.].
4. [DEX '98] FLAMURĂ, flamuri, s. f. 1. Steag, drapel. ♦ Pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război. 2. Pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor. – Din ngr. flámburon.
5. [DLRLC] FLAMURĂ, flamuri, s. f. (Mai ales în poezie) Drapel, steag, steguleț. Că și eu trimite-voi Ce-i mai mîndru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile. EMINESCU, O. I 149. Catarguri poleite cu lungi flamuri ușurele. ALECSANDRI, P. III 87.
6. [Șăineanu, ed. VI] flamură f. steag mai mic: în zadar flamura verde o ridică ’n spre oaste EM. [Lat. FLAMMULA].
7. [Scriban] flámură f., pl. ĭ (după formă, ar putea veni d. lat. flammula, steguleț de cavalerie [dim. d. flamma, flacără], ca ramură d. rámula; dar fiind-că nu e cuv. popular, vine maĭ degrabă d. mgr. flámmuron și -ion, ngr. flámburon, de unde și mrom. flámbură. V. flacără). Steguleț lung și îngust (cum aŭ corăbiile în vîrfu mareluĭ catarg).
8. [DOOM 3] flamură s. f., g.-d. art. flamurii; pl. flamuri
9. [DOOM 2] flamură s. f., g.-d. art. flamurii; pl. flamuri
10. [DER] flamură (flamuri), s. f. – Steag, drapel. – Mr. flambură. Ngr. φλάμμουρος, cf. ngr. φλάμπουρος, de unde mr. (Meyer 107; Meyer, Neugr. St., III, 69; Gáldi 191), cf. alb. fljambur. După Pușcariu 623, direct din lat. flammula, cf. REW 3353, dar nu este cuvînt popular; greșeala a fost îndreptată în DAR.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL