1. [DEX '09] FIRFIRICĂ s. f. v. firfiric.
2. [MDA2] firfirică sf vz firfiric
3. [DEX '09] FIRFIRIC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfirig s. m., firfirică s. f.] – Et. nec.
4. [DEX '09] FIRFIRIG s. m. v. firfiric.
5. [MDA2] fifirig sm vz firfiric
6. [MDA2] firfiric sm [At: ALECSANDRI, T. 736 / V: ~ig, (reg) ~ă sf / Pl: ~~ici / E: ns cf tc firfiri „ban roșu”, ger Fünterling „mică monedă de argint”] 1 Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și spațiu Si: băncuță. 2 (Reg; îf firfirică) Epitet dat unui om slăbuț, mic și afurisit Si: țilimindric, pripiriu.
7. [MDA2] firfirig sm vz firfiric
8. [CADE] FIFIRIG 👉 FIRFIRIC.
9. [CADE] FILFIRIC 👉 FIRFIRIC.
10. [CADE] FIRFIRIC, FILFIRIC, FI(R)FIRIG sm., FIRFIRICĂ (pl. -ici), FIFIRIGĂ (pl. -igi) sf. 🪙 Veche monetă de argint, foarte mică, a cărei valoare a variat în diferite timpuri; în Ardeal, cam pe la sfîrșitul veacului trecut, se da acest nume monetelor de argint de 10 și de 20 de creițari: de toată vita mare să plătească pe an 1/2 sfanț, și de oaie un filfiric ST. -ȘCH.; dacă-s dați afară din slujbă, carboava scade cît un fifirig ALECS.; strică pe toată ziua zece scobitori și dă bacșiș un firfirig ALECS.; Mai bine țineai să șază firfirica ’n buzunar PANN. [probabil din germ. Pfifferling, numele unei ciuperci, întrebuințat familiar pentru un „lucru de puțină valoare”].
11. [DLRLC] FIFIRIG s. m. v. firfiric.
12. [DLRLC] FIRFIRIC, firfirici, s. m. (Rar) Monedă mică de argint ieșită din uz; băncuță. Dacă se întîmplă asta, eu nu mai pot da pe viața lui Gogolea nici un firfiric. SADOVEANU, F. J. 578. Habar n-aveți nici de icosari, nici de firfirici. MACEDONSKI, O. III 128. Ocaua de fier mare Nouăzeci de parale, Și cea de fier mic Numai un firfiric. ȘEZ. VIII 109. – Variante: fifirig (HOGAȘ, H. 33), firfirig (ALECSANDRI, T. 736) s. m. firfirică (STANCU, D. 184, GALACTION, O. I 278, DELAVRANCEA, H. TUD. 15) s. f.
13. [Șăineanu, ed. VI] firfiric n. od. mică monedă austriacă de argint în valoare de 15 parale: dă bacșiș un firfiric AL. [Tr. feferic, groșiță = sas. FIFER (nemț. Fünfer), cu finalul analogic din sfanțic].
14. [Scriban] fi(r)firíc și -íg și (vechĭ) filfiríc m. (turc. firfiri, purpuriŭ, d. gr. porfyra, purpură, cu term. din irmilic. După alțiĭ, d. sas. fifer, germ. fünfer, ban de 5, cu term. din sfánțic, saŭ d. germ. pfifferling, „rîșcov” și „fleac”). Cp. și cu curdu filfilik, pilpiluk, fluture). Munt. Bănuț de aur (cum se obișnuĭa să se dăruĭască pruncilor la botez). Pĭesă de 50 de banĭ, băncuță. Mold. Pĭesă de 15 parale (numită și puișor), ĭar în ultimu timp și astăzĭ încă, gologan de 10, maĭ ales cum eraŭ, pînă pe la 1900, ceĭ de aramă. Trans. O veche monetă austriacă de argint de 10 și 20 de crăițarĭ (numită și pițulă și băncuță). – În Trans. și feferic. În Nț. (după spusa unuĭ bătrîn) ferfelic, pĭesă de 2 francĭ. În Munt. și firfirică (CL. 1910, 547) și -ígă, pl. ĭ.
15. [DOOM 3] firfiric s. m., pl. firfirici
16. [DOOM 2] firfiric s. m., pl. firfirici
17. [IVO-III] firfiric, -ci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL