1. [DEX '09] FEȘTELITOR, -OARE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor.
2. [MDA2] feștelitor, ~oare [At: NEGRUZZI, S. III, 100 / Pl: ~i, ~oare / E: feșteli + -tor] 1- 2 smf, m (Reg; prt) (Persoană) care scrie urât Si: mâzgălitor. 3-4 smf, a (Persoană) care scrie prost.
3. [DEX '98] FEȘTELITOR, -OARE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.; peior.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor.
4. [DLRLC] FEȘTELITOR, -OARE, feștelitori, -oare, adj. Care feștelește, care mîzgălește. ♦ (Substantivat; determinat prin «de hîrtie») Scriitor slab (care strică hîrtie degeaba). Te poftesc, strunește-ți limba, feștelitor de hîrtie. NEGRUZZI, S. III 100.
5. [DLRM] FEȘTELITOR, -OARE, feștelitori, -oare, adj. Care feștelește, care mîzgălește. ♦ (Substantivat, în expr.) Feștelitor de hîrtie = scriitor slab, fără valoare. – Din feșteli + suf. -(i)tor.
6. [MDA2] feștelit2, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. I, 12 / Pl: ~iți, ~e / E: feșteli] (Reg) 1 Murdărit2. 2 (Fig) Făcut de râs. 3 Ponegrit2. 4 (D. oameni) Îmbătrânit. 5 (D. plante) Ofilit2.
7. [DOOM 3] feștelitor (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitori; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoare
8. [DOOM 2] feștelitor (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitori; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL