Definiție și ce înseamnă felinar

1. [DEX '09] FELINAR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol și prevăzut cu un glob de sticlă ce adăpostește flacăra produsă de un fitil aprins; fanar. – Cf. tc. fener.

2. [MDA2] felinar sn [At: GOLESCU, Î. 29 / V: ~len~, făl~, (înv) fălinariu / Pl: ~e / E: ns cf tc fener] 1 Dispozitiv pentru luminat, portabil sau fix, la care sursa de lumină este protejată printr-o apărătoare de sticlă. 2 (Bot; îc) ~ul-furnicii Floare de păpădie în stadiul de fructificație (Taraxacum officinale). 3 Pată albă, mare, pe fruntea cabalinelor și a taurinelor, care se întinde pe părțile laterale ale feței.

3. [CADE] FELINAR (pl. -are) sn. Un fel de cutie transparentă (cu pereții de obiceiu de sticlă) în care se aprinde o lumînare sau o lampă, care astfel sînt apărate de vînt (🖼 2064, 2065): o lumînare de seu care ardea într’un ~ atîrnat în tavan I. -GH. [tc. fenar].

4. [DLRLC] FELINAR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, format dintr-un schelet metalic, cu rezervor pentru petrol, pe care este montat un glob de sticlă pentru a adăposti fitilul aprins sau dintr-o cutie cu pereți de sticlă care adăpostește o sursă de lumină, de obicei o flacără. V. lanternă, lampă. Podarul caută să-și lumineze calea cu felinarul, ale cărui raze roșietice străbat cu greu prin întunericul nopții. BOGZA, C. O. 287. Un felinar, în mijlocul curții, împrăștia fire lungi de aur. SADOVEANU, O. VI 219. Spre sară, cînd toate ulițile orașului sînt luminate prin felinare mari... vede omul tot orașul și toată marea parcă este aprinsă. GOLESCU, Î. 111.

5. [DLRM] FELINAR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, format dintr-un schelet metalic cu rezervor pentru petrol, deasupra căruia este montat un glob de sticlă care adăpostește fitilul aprins, sau dintr-o cutie de sticlă în care se află o sursă de lumină (de obicei o flacără). – Din *fenerar (< tc. fener + suf. -ar).

6. [Șăineanu, ed. VI] felinar n. cutie de sticlă în care se pune o lumină la adăpostul vântului. [Turc. FENAR (cu epenteza unui l); v. fanar].

7. [Scriban] felinár, V. fanar.

8. [MDA2] fălinar sn vz felinar

9. [MDA2] fălinariu sn vz felinar

10. [MDA2] felenar sn vz felinar

11. [MDA2] filiner sn vz felinar

12. [Scriban] fanár n., pl. e (ngr. fanári, vgr. phanárion, dim. d. phanós, care vine d. phaíno, apar, mă arăt; turc. fenar, pop. fener, rus. fonárĭ, rut. fonar, alb. bg. fener. V. fanal, fenomen, fantazie). Mold. sud. Lanternă, cutie de sticlă în care arde o lampă orĭ o lumînare adăpostită de vînt. – Rar și fenér (d. turc.). În nord fînar, pop. fînarĭ (d. rut.). În Munt. ș. a. felinár. – Vechĭ, rar fan, pl. urĭ (ngr. fanos)-

13. [DOOM 3] felinar s. n., pl. felinare

14. [DOOM 2] felinar s. n., pl. felinare

15. [IVO-III] felinar.

16. [DER] felinar (felinare), 1. Lanternă. – 2. Dispozitiv pentru iluminat prevăzut cu un glob de sticlă, folosit în iluminatul public, fanar. – 3. (Arg.) Ochi. Origine obscură. Pare a fi rezultatut al lui fanar, sau tc. fenar, prin intermediul unui der. cu suf. de agent *fenerar, disimilat posterior (Candrea; DAR).

17. [Argou] felinar, felinare s. n. ochi

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DE] FINISTERRE, cap în extremitatea de NV a Pen. Iberice (Spania), pe coasta atlantică a […]
[Șăineanu, ed. VI] Finlanda f. 1. golf pe coastele Rusiei, format de marea Baltică; 2. […]
1. [Șăineanu, ed. VI] Finta f. sat în jud. Dâmbovița, unde se dete ultima bătălie […]
[DE] MIHAIL III FIODOROVICI, țar al Rusiei (1613-1645). Întemeietorul dinastiei Romanov. Ales țar de către […]
1. [Șăineanu, ed. VI] Fionia f. insulă daneză în Baltica: 270.000 loc. 2. [DE] FIONIA […]
1. [Șăineanu, ed. VI] Firdusi m. celebru poet persan, autorul epopeii Șah Namè sau Cartea […]
[DE] FLORENȚA (FIRENZE), oraș în N Italiei (Toscana), pe Arno; 640 mii loc. (1991, cu […]
[DE] MARIN FIRMILIAN (numele de botez Nicolae) (1901-1972), mitropolit român. Prof. la seminarele din Cernica, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro