1. [Șăineanu, ed. VI] Finta f. sat în jud. Dâmbovița, unde se dete ultima bătălie între Mateiu Vodă și Vasile, Lupu (1653): 2300 loc.
2. [DE] FINTA, com. în jud. Dâmbovița; 4.736 loc. (1995). Expl. de gaze naturale. Reșed. com. este satul Finta Mare. Satul Finta, atestat documentar în 1494. Aici a avut loc, în mai 1653, o luptă în care oastea Țării Românești, condusă de Matei Basarab, a înfrânt oastea moldo-cazacă, condusă de Vasile Lupu și Timuș Hmelnițki.
3. [Onomastic] FINTA cf. magh. finta „strîmb” (DR I), nume rar în Ardeal și Muntenia. 1. – vvd., ard., 1278; – magister, ard., 1279 (Iorga III 137); -Șt. (Mar);- munt. (16 B III 307, VI 213; 17 B IV 91) și s.; – Moș, munt. (BCI VIII 34). 2. Fintea b. (16 B I 151); – jup. (17 B II 329) 3. Finteșul s. 4. Fintoag s. 5. Hintea, Ioan, act. V. și formele Hinț/a, -ea, -escu < Sfînt II 6 (Partea 1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL