1. [DEX '09] FĂȚARNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. – Fățare (înv. „fățărnicie” < față) + suf. -nic.
2. [MDA2] fățarnic, ~ă smf, a [At: COD. VOR. 126/12 / Pl: ~ici, ~ice / E: fățare + -nic] 1-2 (Înv) (Om) părtinitor. 3-4 (Om) ipocrit.
3. [CADE] FĂȚARNIC adj. și sm. 1 ‡ Părtinitor ¶ 2 Care caută să înșele prefăcîndu-se blînd, milos, virtuos, etc., prefăcut, cu două fețe, ipocrit: Fugi de zîmbetul ~ și de strîngerea de mînă A acestor măști ... VLAH. [față].
4. [DLRLC] FĂȚARNIC, -Ă, fățarnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de sinceritate, cu două fețe; prefăcut, ipocrit. V. fals, viclean. Imanul de la geamia noastră este un bătrîn înalt și uscățiv, posomorît și tare fățarnic. CARAGIALE, P. 128. El veni, copilul mîndru... Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O.I 236. ◊ (Substantivat) Fățarnicul e un lup îmbrăcat în piele de oaie. PĂSCULESCU, L. P. 108.
5. [DLRM] FĂȚARNIC, -Ă, fățarnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrizie. – Din fățare (rar întrebuintat) + suf. -nic.
6. [Șăineanu, ed. VI] fățarnic a. cu două fețe, ipocrit.
7. [Scriban] fățárnic, -ă adj. (d. față și suf. ar-nic). Ipocrit, prefăcut.
8. [DOOM 3] fățarnic adj. m., s. m., pl. fățarnici; adj. f., s. f. fățarnică, pl. fățarnice
9. [DOOM 2] fățarnic adj. m., s. m., pl. fățarnici; adj. f., s. f. fățarnică, pl. fățarnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL