Definiție și ce înseamnă fărima

[Scriban] fărîm și sfărîm orĭ -rám, a -ărîmá și (ob.) a -ărăma (vechĭ fărîm, a -í și fărim, a -á) și (maĭ rar) farm și sfarm, a -ărmá v. tr. (alb. thărrmónĭ, fărîm, care ar veni d. lat. fragmĭnare, a fragmenta. – Se conj. ca dărîm). Prefac în bucățele, în fărîme, sparg: a sfărăma un bulgăre de pămînt. Fig. Nimicesc, înlătur: a sfărăma lanțurile tiraniiĭ. V. refl. Pînea uscată se sfărîmă. A sfărăma pe cineva în bătaĭe, a-l bate grozav.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DAR] făptiriu s.m. (înv.) creator, Dumnezeu. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] FĂPTUI, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârși ceva; spec. a […]
1. [DEX '09] FĂPTUIRE, făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. – […]
1. [MDA2] făptuit2, ~ă a [At: ISPIRESCU, U. 85 / Pl: ~iți, ~e / E: […]
1. [DEX '09] FĂPTUITOR, -OARE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. Persoană […]
1. [DEX '09] FĂPTURĂ, făpturi, s. f. 1. Ființă, vietate, creatură. ♦ Trup; p. ext. […]
1. [MDA2] fărbui vi [At: T. PAPAHAGI, M., ap. DA ms / Pzi: ~esc / […]
1. [MDA2] fărbui vi [At: T. PAPAHAGI, M., ap. DA ms / Pzi: ~esc / […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro