1. [MDA2] fărălegiuitor, ~oare [At: PSALT. SCH. 116/18 / Pl: ~i, ~oare / E: fărălegiui + -itor] (Înv) 1-2 smf, a Nelegiuit. 3-4 smf, a (Persoană) care comite un sacrilegiu. 5-6 smf, a Păcătos.
2. [DAR] fărălegiuitor, fărălegiuitoare, adj. și s.m. (înv.) (om) fără de lege, nelegiuit, păcătos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL