1. [MDA2] fărămiți v vz fărâmița
2. [DEX '09] FĂRÂMIȚA, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.
3. [MDA2] fărămit2, ~ă a vz fărâmit2
4. [MDA2] fărămița v vz fărâmița
5. [MDA2] fărâmit2, ~ă a [At: DA / V: ~răm~, ~rim~ / Pl: ~iți, ~e / E: fărâmi] (Pop; rar) 1-2 Fărâmat2 (1-2).
6. [MDA2] fărâmița vtr [At: PANN, ap.TDRG / V: ~răm~, ~rămiți / Pzi: ~țez / E: fărâmiță] 1-2 A (se) transforma în fărâmițe.
7. [MDA2] fărimit, ~ă a vz fărâmit2
8. [MDA2] firimiți v vz fărâmița
9. [CADE] FĂRÎMIT adj. p. FĂRÎMI: Și ducea, văzînd cu ochii, viața-i ~ă ’n clipe VLAH..
10. [CADE] FĂRÎMIȚA, FĂRIMIȚA, FIRIMIȚA (țez) vb. tr. și refl. A (se) fărîma mărunt, a (se) preface în mici fărîme: o să ’ntoarcă mereu glia, s’o fărîmițeze și s’o adune LUNG.; le-o firimița în bucățele mici BR. -VN. [fărîmiță].
11. [DLRLC] FĂRÎMIȚA, fărîmițez, vb. I. Tranz. A face fărîmițe, a fărîma mărunt. A fărîmița pîinea. ◊ Fig. Burghezia caută să fărîmițeze forțele oamenilor muncii pe naționalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/1.
12. [DLRM] FĂRÎMIȚA, fărîmițez, vb. I. Tranz. A preface în fărîmițe, a fărîma mărunt. – Din fărîmiță.
13. [Șăineanu, ed. VI] fărămițà v. a face mici fărăme.
14. [Scriban] fărămițésc v. tr. Prefac în fărămițe, sfărîm: moșiile se fărămițesc împărțindu-se între moștenitorĭ. – Și sf-.
15. [DOOM 3] fărâmița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fărâmițez, 3 fărâmițează; conj. prez. 1 sg. să fărâmițez, 3 să fărâmițeze
16. [DOOM 2] fărâmița (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmițează
17. [MDO] fărîmița
18. [IVO-III] fărâmițez.
19. [DAR] fărâmit, -ă, adj. (înv.) fărâmat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL