1. [DEX '09] EXTIRPATOR, -OARE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator.
2. [MDA2] extirpator, ~oare [At: COSTINESCU / V: (înv) est~ (A și: estirpator) / Pl: ~i, ~oare / E: extirpa + -tor] 1 sn Mașină agricolă folosită la dezrădăcinarea sau tăierea buruienilor răsărite după arătură Si: (înv) stirpitor, (îvp) hâlcea, plug. 2-3 smf, a (Persoană) care extirpă (1).
3. [CADE] * EXTIRPATOR (pl. -toare) sn. 🚜 Unealtă agricolă, greblă mecanică, care servește la smulgerea din rădăcină a buruienilor [fr.].
4. [CADE] *EXTIRPATOR (pl. -toare) sn. 🚜 Unealtă agricolă, greblă mecanică, care servește la smulgerea din rădăcină a buruienilor [fr.].
5. [DEX '98] EXTIRPATOR, -OARE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator, -oris.
6. [DLRLC] EXTIRPATOR, extirpatoare, s. n. Unealtă agricolă acționată mecanic, care servește la reafînarea superficială a solului și distrugerea buruienilor răsărite după arătură.
7. [DLRM] EXTIRPATOR, extirpatoare, s. n. Unealtă agricolă acționată mecanic, care servește la reafînarea superficială a solului și la distrugerea buruienilor răsărite după arătură. – Fr. extirpateur (lat. lit. extirpator, -oris).
8. [DN] EXTIRPATOR, -OARE adj. Care extirpă, care scoate. // s.n. Unealtă mecanică care servește la smulgerea buruienilor dintr-un teren de cultură și la reafînarea superficială a solului. [Cf. fr. extirpateur].
9. [MDN '00] EXTIRPATOR, -OARE I. adj. care extirpă. II. s. n. cultivator pentru extirparea buruienilor dintr-un teren de cultură și la afânarea solului. (< fr. extirpateur, lat. extirpator)
10. [Șăineanu, ed. VI] extirpator n. unealtă agricolă ce taie rădăcinile buruienilor.
11. [Scriban] *extirpatór, -oáre adj. Care extirpează. S. n., pl. oare. Instrument de extirpat buruĭenele.
12. [MDA2] estirpator, ~oare a vz extirpator
13. [DOOM 3] extirpator1 adj. m., pl. extirpatori; f. sg. și pl. extirpatoare
14. [DOOM 3] extirpator2 s. n., pl. extirpatoare
15. [DOOM 2] extirpator1 adj. m., pl. extirpatori; f. sg. și pl. extirpatoare
16. [DOOM 2] extirpator2 s. n., pl. extirpatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL