1. [DEX '09] EXISTENȚIALIST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste.
2. [MDA2] existențialist, ~ă [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 108, 5/4 / P: eg-zis-ten-ți-a~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr existențialiste] 1 a Care aparține existențialismului. 2 a Privitor la existențialism. 3-4 smf, a Adept al existențialismului.
3. [DLRLC] EXISTENȚIALIST, -Ă, existențialiști, -ste, s. m. și f. Adept sau partizan al existențialismului. ♦ (Adjectival) Care se referă la existențialism, care aparține existențialismului. – Pronunțat: -ți-a-.
4. [DLRM] EXISTENȚIALIST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care apartine existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Fr. existențialiste.
5. [DN] EXISTENȚIALIST, -Ă adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. // s.m. și f. Adept al existențialismului. [Pron. eg-zis-ten-ți-a-. / < fr. existentialiste].
6. [MDN '00] EXISTENȚIALIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al existențialismului. (< fr. existentialiste)
7. [DLRM] EXISTENȚIAL, -Ă, existențiali, -e, adj. (Rar) Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: -ți-al] – Fr. existentiel (lat. lit. existentialist).
8. [DOOM 3] existențialist [x pron. gz] (desp. -ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialiști; adj. f., s. f. existențialistă, pl. existențialiste
9. [DOOM 2] existențialist [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialiști; adj. f., s. f. existențialistă, pl. existențialiste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL