1. [DEX '09] EXCEPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio.
2. [MDA2] excepție sf [At: RÎND. JUD. 7/19 / V: (înv) esc~, escepțiune, ~iune, exțe~, exe~, (îvr) eccep~, eccepțiune, ecțe~, ece~, ~pciune, exepsie, escepsie, escepsiune, esep- / P: ex-cep~ / Pl: ~ii / E: fr exception, lat exceptio, -onis] 1 (Jur) Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând la amânarea soluționării acestuia sau la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără examinarea litigiului Si: (rar) incident. 2 Abatere de la o normă, de la o lege etc. Si: derogare, restricție. 3 Ceea ce nu se conformează unei reguli generale. 4 Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 5 (Îla) De ~ Excepțional (6). 6 (Îlav) Fără ~ Fără deosebire sau omisiune. 7 (Îlav) Prin ~ În mod neobișnuit sau neprevăzut. 8 (Îlp) Cu ~ia (În) afară de... 9 (Îe) A face (o) ~ A se abate de la o regulă generală (în favoarea sau defavoarea cuiva). 10 (D. persoane; îe) A fi o ~ A se deosebi, prin calități superioare, de ceilalți.
3. [DLRLC] EXCEPȚIE, excepții, s. f. Abatere de la regula generală, ceea ce nu se supune normei generale. Limbile cu regule și excepții. RUSSO, S. 69. Excepția confirmă regula. ◊ Expr. Cu excepția = afară de. Îi plăceau toate materiile, cu excepția matematicii. Fără excepție = fără deosebire. Să pornească toți, fără excepție. BOLINTINEANU, O. 263. A face excepție = a) a se deosebi, a se abate de la regula generală. Nu fac excepție de la regulă; b) a proceda altfel decît de obicei. Fac excepție pentru tine. – Variantă: escepție (NEGRUZZI, S. I 348) s. f.
4. [DLRM] EXCEPȚIE, excepții, s. f. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția. . . = afară de. . . Fără excepție = fără deosebire. – Fr. exception (lat. lit. exceptio, -onis).
5. [DN] EXCEPȚIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. ◊ Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, var. escepțiune, excepțiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio].
6. [MDN '00] EXCEPȚIE s. f. 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepțional. 2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< fr. exception, lat. exceptio)
7. [DCR2] excepție s. f. în constr., devenită clișeu, de excepție Excepțional ◊ „Minimalizat, uneori ignorat de-a binelea, fiindu-i mereu preferate voci «de excepție» (oribilă expresie!), care însă, iarăși mereu, uită să confirme opinia critică, poetul acesta se află [...] în primele rânduri ale poeziei românești de azi.” Cont. 20 VII 79 p. 10. ◊ „Nu mi se pare astfel deloc hazardată încercarea de a apăra și unele din piețele nobile, și unele din patrulaterele de excepție ale Capitalei noastre [...]” I.B. 2 VIII 79 p. 2. ◊ „Festivalul care se desfășoară la București este o manifestare culturală de excepție.” R.lit. 43/95 p. 13 (cf. fr. d’exception)
8. [MDA2] eccepție sf vz excepție
9. [MDA2] ecepție sf vz excepție
10. [MDA2] ecțepție sf vz excepție
11. [MDA2] escepsie sf vz excepție
12. [MDA2] escepsiune sf vz excepție
13. [MDA2] escepție sf vz excepție
14. [MDA2] escepțiune sf vz excepție
15. [MDA2] esepție sf vz excepție
16. [MDA2] excepciune sf vz excepție
17. [MDA2] excepțiune sf vz excepție
18. [MDA2] exepsie sf vz excepție
19. [MDA2] exepție sf vz excepție
20. [MDA2] exțepție sf vz excepție
21. [CADE] * EXCEPȚIUNE, sf. EXCEPȚIE 1 Faptul de a excepta ¶ 2 Abatere de la regula generală, deosebire de ceea ce se întîmplă de obiceiu: nu e regulă fără ~ ¶ 3 ⚖️ Mijloc întrebuințat de apărare prin care tinde sau să se amîie procesul sau să critice forma sub care a fost intentată acțiunea [fr.].
22. [CADE] *EXCEPȚIUNE, sf. EXCEPȚIE 1 Faptul de a excepta ¶ 2 Abatere de la regula generală, deosebire de ceea ce se întîmplă de obiceiu: nu e regulă fără ~ ¶ 3 ⚖️ Mijloc întrebuințat de apărare prin care tinde sau să se amîie procesul sau să critice forma sub care a fost intentată acțiunea [fr.].
23. [DLRLC] ESCEPȚIE s. f. v. excepție.
24. [DN] ESCEPȚIUNE s.f. v. excepție.
25. [DN] EXCEPȚIUNE s.f. v. excepție.
26. [Șăineanu, ed. VI] excepți(un)e f. ceeace nu urmează regula.
27. [Scriban] *excepțiúne f. (lat. ex-céptio, -ónis. V. ac-cepțiune). Acțiunea de a excepta, de a scoate din regulă. Lucru exceptat: excepțiunile confirmă regula. Jur. Mijloc de apărare care tinde orĭ să amîne soluțiunea procesuluĭ, orĭ să critice forma. Fără excepțiune, fără deosebire, fără distincțiune: moartea îĭ ĭa pe toțĭ fără excepțiune. Cu micĭ excepțiunĭ, cu oare-care deosebirĭ. – Și -épție.
28. [DOOM 3] +excepție (de ~) (desp. -ți-e) loc. adj.
29. [DOOM 3] excepție (desp. -ți-e) s. f., art. excepția (desp. -ți-a), g.-d. art. excepției; pl. excepții, art. excepțiile (desp. -ți-i-)
30. [DOOM 2] excepție (-ți-e) s. f., art. excepția (-ți-a), g.-d. art. excepției; pl. excepții, art. excepțiile (-ți-i-)
31. [MDO] excepție (pr. cs-ce)
32. [DOOM 3] +excepția (cu ~) (desp. -ți-a) prep. + s. f.
33. [DTL] EXCEPȚIE s. f. (cf. fr. exception, lat. exceptio): în sintagmele circumstanțial de excepție și circumstanțială de excepție (v.).
34. [DE] NULLA REGULA SINE EXCEPTIONE (lat.) nici o regulă fără excepție – Inițial adagiu din dreptul roman. Astăzi, aceste cuvinte au un sens mai general: realitatea este prea bogată și contradictorie pentru ca să poată fi supusă unor catalogări sau încadrată în formule rigide.
35. [DE] THERE ARE NO SECRETS EXCEPT THE SECRETS THAT KEEP THEMSELVES (engl.) nu există secrete cu excepția celor care se păstrează singure – G.B. Shaw, „Back to Methuselah”, 908.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL