1. [DEX '09] EPISTOLIE, epistolii, s. f. (Înv.) Scrisoare. – Din ngr. epistolí.
2. [MDA2] epistolie sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 545 / V: (îvr) ~liu (A: nct) sn / A și: ~tol~ / Pl: ~ii / E: lat epistolium, ngr ἐπιστολή] (Înv) 1 Scrisoare. 2 (Rar) Scrisoare (deschisă) adresată unei personalități sau unui grup de persoane (cu funcție importantă în ierarhia bisericească), în care se discutau unele probleme legate de credința creștină. 3 Epistolă (3). 4 (Rar) Epistolă (2).
3. [CADE] EPISTOLIE sf. 1 ⛪ Epistolă a unui apostol cuprinsă în Noul Testament: epistolia către Romani ¶ 2 Scrisoare, răvaș: Marele Vasile grăiaște într’o ~ ce au trimes către Diodor (PRV.-MB.); epistolia aceasta era iscălită de Cîmpineanu (I.-GH.) [ngr. ἐπιστολή].
4. [CADE] EPISTOLIE sf. 1 ⛪ Epistolă a unui apostol cuprinsă în Noul Testament: epistolia către Romani ¶ 2 Scrisoare, răvaș: Marele Vasilie grăiaște într’o ~ ce au trimes cătră Diodor PRV. -MB.; epistolia aceasta era iscălită de Cîmpineanu I. -GH. [ngr. έπιστολή].
5. [DLRLC] EPISTOLIE, epistolii, s. f. (Învechit și popular) Scrisoare. Unii soldați... prindeau a scrie pe coji de mesteacăn, pe scîndurele, pe bucăți de cartoane, epistolii de dor și amărăciune către cei din țară. CAMILAR, N. I 251.
6. [DLRM] EPISTOLIE, epistolii, s. f. Scrisoare. – Ngr. epistoli.
7. [Șăineanu, ed. VI] epistolie f. pop. epistolă: Epistolia Maicei Domnului. [Gr. mod.].
8. [Scriban] *epistolíe f. (ngr. epistolí). Vechĭ. Rar azĭ. Epistolă, scrisoare religioasă.
9. [MDA2] epistoliu[1] sn vz epistolie
10. [DOOM 3] epistolie (înv.) s. f., art. epistolia, g.-d. art. epistoliei; pl. epistolii, art. epistoliile (desp. -li-i-)
11. [DOOM 2] epistolie (înv.) s. f., art. epistolia, g.-d. art. epistoliei; pl. epistolii, art. epistoliile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL