1. [DEX '09] EPIGRAFIE s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea și cu interpretarea inscripțiilor vechi, făcute de obicei pe piatră, metal, lemn etc. – Din fr. épigraphie.
2. [MDA2] epigrafie sf [At: LM / S și: (înv) ~aph~ / Pl: ~ii / E: fr épigraphie] Știință care se ocupă cu descifrarea și interpretarea inscripțiilor vechi Si: (rar) epigrafică (5).
3. [CADE] * EPIGRAFIE sf. 🏛 Știința care se ocupă cu descifrarea și lămurirea inscripțiunilor [fr.].
4. [CADE] *EPIGRAFIE sf. 🏛 Știința care se ocupă cu descifrarea și lămurirea inscripțiunilor [fr.].
5. [DLRLC] EPIGRAFIE s. f. (Ist.) Știință care se ocupă cu studiul inscripțiilor.
6. [DLRM] EPIGRAFIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul inscripțiilor vechi. – Fr. épigraphy.
7. [DN] EPIGRAFIE s.f. Știință care se ocupă cu descifrarea și interpretarea inscripțiilor. [Gen. -iei. / < fr. épigraphie].
8. [MDN '00] EPIGRAFIE s. f. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea și interpretarea inscripțiilor. (< fr. épigraphie)
9. [Șăineanu, ed. VI] epigrafie f. știința inscripțiunilor.
10. [Scriban] *epigrafíe f. (d. vgr. epigraphé, inscripțiune, derivat d. grápho, scriŭ). Știința citiriĭ inscripțiunilor vechĭ.
11. [DOOM 3] epigrafie (desp. -pi-gra-) s. f., art. epigrafia, g.-d. epigrafii, art. epigrafiei
12. [DOOM 2] epigrafie (-pi-gra-) s. f., art. epigrafia, g.-d. epigrafii, art. epigrafiei
13. [DTL] EPIGRAFIE s. f. (< fr. épigraphie < gr. epi „pe”, „deasupra” + graphein „a scrie”): știință (disciplină auxiliară a istoriei) care se ocupă cu descifrarea și interpretarea inscripțiilor vechi, făcute de obicei pe piatră, pe metal, pe lemn etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL