1. [DEX '09] EPIFIT, -Ă, epifiți, -te, adj. (Despre plante; și substantivat) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. épiphyte.
2. [MDA2] epifit, ~ă [At: ENC. ROM. / Pl: ~iți, ~e / E: fr épiphyte] 1 sf (Lpl) Grup de plante care trăiesc pe alte plante, pe care le folosesc numai ca suport. 2 sf Plantă din grupul epifitelor (1). 3 a (D. plante) Care trăiește pe o altă plantă, pe care o folosește numai ca suport.
3. [CADE] *EPIFIT adj. 🌿 Se zice despre un vegetal care trăește pe scoarța altui vegetal [fr. épiphyte].
4. [CADE] * EPIFIT adj. 🌿 Se zice despre un vegetal care trăește pe scoarța altui vegetal [fr. épiphyte].
5. [DN] EPIFIT, -Ă adj. (Despre plante) Care trăiește pe suprafața altor plante, pe care le folosește numai ca sprijin. [< fr. épiphyte, cf. gr. epi – pe, phyton – plantă].
6. [MDN '00] EPIFIT, -Ă adj., s. f. (plantă) care crește pe suprafața altor plante, doar ca suport. (< fr. épiphyte)
7. [Scriban] *epifít, -ă adj. (vgr. epíphytos, răsădit pe). Bot. Care crește lipit orĭ agățat de copacĭ (ca mușchĭu saŭ vanilia), dar nu parazit. V. liană.
8. [DOOM 3] epifit adj. m., pl. epifiți; f. epifită, pl. epifite
9. [DOOM 2] epifit adj. m., pl. epifiți; f. epifită, pl. epifite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL