1. [MDA2] enantioză sf [At: DN / P: ~ti-o~ / Pl: ~ze / E: fr énantiose] (Flz) Fiecare dintre cele zece opoziții socotite ca sursă a oricărui lucru.
2. [DN] ENANTIOZĂ s.f. Nume dat în anumite sisteme filozofice fiecăreia dintre cele zece opoziții socotite ca sursă a oricărui lucru. [< gr. enantiosis, cf. fr. énantiose].
3. [MDN '00] ENANTIOZĂ s. f. nume dat în anumite sisteme filozofice fiecăruia dintre cele zece opoziții socotite ca sursă a oricărui lucru. (< fr. énantiose)
4. [DOOM 3] enantioză (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. enantiozei
5. [DOOM 2] enantioză (-ti-o-) s. f., g.-d. art. enantiozei
6. [DFS] enantioză (gr. enantiosis „opoziție”), antiteză prin care enunțul comunică valabilitatea unui sens secundar, opus sensului normal (A): „Este vorba nu de legea scrisă, ci de cea naturală” (Cicero; → Per., p. 594) Cf. rom.: „Nu mă așteptam de la el la recunoștință, nici materială, nici morală, ci măcar la omenie.”
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL