1. [DEX '09] EMOLIENT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis.
2. [MDA2] emolient, ~ă [At: KRETZULESCU, M. 112/20 / P: ~li-ent / V: (nob) ~nția sf / S și: (rar) ~lli~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr émollient cf lat emolliens, -ntis] 1-2 sn, a (Medicament) care înmoaie țesuturile înăsprite, congestionate sau inflamate Si: (îvr) muietor. 3 sn Substanță folosită la finisarea produselor textile, pentru a le da moliciune, suplețe, luciu.
3. [CADE] * EMOLIENT adj. și (pl. -te) sn. 🩺 (Medicament) care are proprietatea de a muia o parte inflamată: cataplasm ~ [fr.].
4. [CADE] *EMOLIENT adj. și (pl. -te) sn. 🩺 (Medicament) care are proprietatea de a muia o parte inflamată: cataplasm ~ [fr.].
5. [DEX '98] EMOLIENT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care moaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis.
6. [DLRLC] EMOLIENT, -Ă, emolienți, -te, adj. (Despre o substanță medicamentoasă) Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. Substanță emolientă. ◊ (Substantivat) Doctorul a recomandat un emolient. – Pronunțat: -li-ent.
7. [DLRM] EMOLIENT, -Ă, emolienți, -te, adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. ♦ (Substantivat, n.) Lanolina este un emolient. [Pr.: -li-ent] – Fr. émollient (lat. lit. émolliens, -ntis).
8. [DN] EMOLIENT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are proprietatea de a muia și a destinde țesuturile. [Pron. -li-ent. / < fr. émollient, cf. lat. emollire – a înmuia].
9. [MDN '00] EMOLIENT, -Ă adj., s. n. (medicament) care calmează durerea prin înmuierea țesuturilor. ◊ (substanță) folosită la finisarea produselor textile pentru a le imprima moliciune și luciu. (< fr. émollient, lat. emolliens)
10. [Șăineanu, ed. VI] emolient a. care moaie părțile inflamate: cataplasm emolient.
11. [Scriban] *emoliént, -ă adj. (lat. e-mólliens, -éntis). Care moaĭe părțile inflamate: emplastru emolient. S. n., pl. e. Medicament care moaĭe părțile inflamate.
12. [MDA2] emolienția sf vz emolient
13. [DOOM 3] emolient1 (desp. -li-ent) adj. m., pl. emolienți; f. emolientă, pl. emoliente
14. [DOOM 3] emolient2 (desp. -li-ent) s. n., pl. emoliente
15. [DOOM 2] emolient1 adj. m. (-li-ent), pl. emolienți; f. emolientă, pl. emoliente
16. [DOOM 2] emolient2 (-li-ent) s. n., pl. emoliente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL