1. [DN] ELECTROCINETICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază curenții electrici. [Gen. -iei. / < fr. électrocinétique].
2. [DEX '09] ELECTROCINETIC, -Ă, electrocinetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție. 2. Adj. Care se referă la electrocinetică (1), care aparține electrocineticii. – Din fr. électrocinétique.
3. [MDA2] electrocinetic, ~ă [At: CHIRIȚĂ, P. 171 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électrocinétique] 1 a Care aparține electrocineticii (5). 2 a Referitor la electrocinetică (5). 3 a Specific electrocineticii (5). 4 a De electrocinetică (5). 5 sf Ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție.
4. [DN] ELECTROCINETIC, -Ă adj. Referitor la electrocinetică. [< fr. électrocinétique].
5. [MDN '00] ELECTROCINETIC, -Ă s. f. referitor la electrocinetică. II. s. f. ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție. (< fr. électrocinétique)
6. [DOOM 3] electrocinetică s. f., g.-d. art. electrocineticii
7. [DOOM 2] electrocinetică s. f., g.-d. art. electrocineticii
8. [DOOM 3] electrocinetic adj. m., pl. electrocinetici; f. electrocinetică, pl. electrocinetice
9. [DOOM 2] electrocinetic adj. m., pl. electrocinetici; f. electrocinetică, pl. electrocinetice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL