Definiție și ce înseamnă dublură

1. [DEX '09] DUBLURĂ, dubluri, s. f. 1. Actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului. ♦ Figurant care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc. 2. Țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. doublure.

2. [MDA2] dublură sf [At: DEX / V: dupl~ / Pl: ~ri / E: fr doublure] 1 Actor (1), cântăreț etc. care înlocuiește, într-un spectacol, pe titularul rolului. 2 Persoană care înlocuiește un actor (1) de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc. 3 Materiale textile (mătase sau stofă fină, vatelină, blană etc.) care servesc la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte.

3. [DEX '98] DUBLURĂ, dubluri, s. f. 1. Actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului. ♦ Persoană care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc. 2. Țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. doublure.

4. [DLRLC] DUBLURĂ, dubluri, s. f. 1. Al doilea interpret al unui rol într-o piesă de teatru. În punerea în scenă a piesei «Oameni de azi», Teatrul Municipal a avut o frumoasă realizare, folosind în mod just dublurile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2597. 2. (Franțuzism) Căptușeală. O haină cu dublură impermeabilă.

5. [DN] DUBLURĂ s.f. 1. (Al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru sau într-un film, care înlocuiește în anumite ocazii pe deținătorul principal al rolului. 2. Căptușeală de haine etc. [< fr. doublure].

6. [MDN '00] DUBLURĂ s. f. 1. (al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru, într-un film, care înlocuiește în anumite ocazii pe titularul rolului. ◊ obiect la fel cu altul. 2. căptușeală de haine etc. ◊ (mar.) bucată de pânză ce dublează o tendă sau o velă. 3. tablă suplimentară sudată peste bordajul unei nave, pentru a-l întări în punctele mai solicitate. (< fr. doublure)

7. [MDA2] duplură sf vz dublură

8. [DOOM 3] dublură (desp. du-blu-) s. f., g.-d. art. dublurii; pl. dubluri

9. [DOOM 2] dublură (du-blu-) s. f., g.-d. art. dublurii; pl. dubluri

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DN] DUBLU-DECALITRU s.m. v. decalitru [în DN]. 2. [DEX '09] DUBLU2, -Ă, dubli, -e, […]
1. [DN] DUBLU-DECIMETRU s.m. v. decimetru [în DN]. 2. [MDN '00] DUBLU-DECIMETRU s. m. riglă […]
1. [DN] DUBLU-STER s.m. v. ster [în DN]. 2. [DEX '09] DUBLU2, -Ă, dubli, -e, […]
[MDN '00] DUBLUCASETOFON s. n. casetofon cu două casete, permițând copierea unei casete pe alta, […]
1. [DEX '09] TEXT, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat în scris; cuprinsul […]
[DE] Db, simbol chimic pentru Dubniu. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] DUBĂLAR, dubălari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Dubală + suf. -ar. 2. […]
1. [MDA2] dubălărie sf [At: J. CIHAC, I. N. 314/13 / Pl: ~ii / E: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro