1. [DEX '09] DUBIOS, -OASĂ, dubioși, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [Pr.: -bi-os] – Din lat. dubiosus.
2. [MDA2] dubios, ~oasă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~oși, ~oase / E: lat dubiosus] 1 Suspect. 2 Îndoielnic.
3. [CADE] * DUBIOS adj. Îndoielnic, îndoios, nesigur [lat.].
4. [DLRLC] DUBIOS, -OASĂ, dubioși, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. O convinsese, în cele din urmă, pe Ralița să tacă și să accepte tovărășia cumetrei cu existența dubioasă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 212. – Pronunțat: -bi-os.
5. [DN] DUBIOS, -OASĂ adj. Suspect; îndoielnic, nesigur. [< lat. dubiosus].
6. [MDN '00] DUBIOS, -OASĂ adj. suspect; îndoielnic, nesigur. (< lat. dubiosus)
7. [Șăineanu, ed. VI] dubios a. îndoielnic, nesigur.
8. [Scriban] * dubiós, -oásă adj. (lat. dubiosus). Îndoĭelnic, dubiŭ, problematic: victorie, reputațiune dubioasă. Adv. În mod dubios.
9. [DOOM 3] dubios (desp. -bi-os) adj. m., pl. dubioși; f. dubioasă (desp. -bi-oa-), pl. dubioase
10. [DOOM 2] dubios (-bi-os) adj. m., pl. dubioși; f. dubioasă (-bi-oa-), pl. dubioase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL