1. [DEX '09] DRÂNGĂNI, drângănesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). [Var.: drăngăni vb. IV] – Drâng + suf. -ăni. Cf. zdrăngăni.
2. [MDA2] drângăni1 vi [At: ALECSANDRI, T. 324 / V: drăn~, ~găi / Pzi: ~nesc / E: drâng + -ăni] (Reg) 1 A cânta din drâmbă1 (1). 2 (Fam) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde).
3. [DEX '98] DRÂNGĂNI, drângănesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). [Var.: drăngăni vb. IV] – Drâng + suf. -ăni. Cf. zdrăngăni.
4. [Șăineanu, ed. VI] drângănì v. 1. a cânta cu drângul; 2. a cânta prost dintr’un instrument, din piano, etc.
5. [DEX '09] DRĂNGĂNI vb. IV v. drângăni.
6. [MDA2] drăngăi v vz drângăni
7. [MDA2] drăngăni v vz drângăni
8. [CADE] DRÎNGĂNI (-ănesc), DRÎNGĂI (-ăiu, -ăesc) vb. intr. 🎼 1 A cînta cu drîngul ¶ 2 A scoate sunete nearmonioase, a cînta prost dintr’un instrument cu coarde sau dintr’un pian: nu vii să asculți pe Tinca drîngănind din piano? (ALECS.) ¶ 3 ‡ A bate în palme: nu se cade a drîngăi, adecă a plesni în palme (PRV.-MB.).
9. [Scriban] drăngănésc și -cănésc V. zdrăngănesc.
10. [Scriban] drîngănésc și -cănésc V. zdrăngănesc.
11. [DOOM 3] drângăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drângănesc, 3 sg. drângănește, imperf. 1 drângăneam; conj. prez. 1 sg. să drângănesc, 3 să drângănească
12. [DOOM 2] drângăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drângănesc, imperf. 3 sg. drângănea; conj. prez. 3 să drângănească
13. [DRAM 2015] drăngăni, drăngănesc, (zdrăngăni), vb. intranz. – 1. A face zgomot prin lovirea accidentală a unor obiecte metalice. 2. A lovi corzile unui instrument muzical fără a susține un ritm. – Cf. drângăni (< drâng „drâmbă”) (MDA); cf. zdrăngăni (< zdrang, formă onomatopeică).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL