1. [DEX '09] DRĂGĂLĂȘIE, drăgălășii, s. f. (Rar) Drăgălășenie. – Drăgălaș + suf. -ie.
2. [MDA2] drăgălășie sf [At: BELDIMAN, N. P. II, 72 / Pl: ~ii / E: drăgălaș + -ie] (Rar) 1-3 Drăgălășenie (1-3).
3. [DLRLC] DRĂGĂLĂȘIE, drăgălășii, s. f. Drăgălășenie. În ce privește drăgălășia nu lăsa decît de dorit. M. I. CARAGIALE, C. 58. Era bunătatea și drăgălășia sub chip de om. HOGAȘ, DR. II 129. ♦ (La pl.) Atitudine plină de drăgălășenie, gesturi făcute cu drăgălășenie; grații, dezmierdări, drăgălășenii. Aproape toți se credeau obligați să facă glume și drăgălășii cu severul cățel. GALACTION, O. I 305. Drăgălășiile împărătesei făcu pe Ercule să se piarză de iubire. ISPIRESCU, U. 70.
4. [CADE] DRĂGĂLĂȘENIE, DRĂGĂLĂȘIE sf. Însușirea a tot ce este drăgalaș, gingășie: îl ceartă cu o drăgălășie de copil alintat (VLAH.); el vede pe Lința... cu mișcările ei de o drăgălășie fără de pereche (BR.-VN.).
5. [DOOM 3] drăgălășie (rar) s. f., art. drăgălășia, g.-d. art. drăgălășiei; (manifestări) pl. drăgălășii, art. drăgălășiile (desp. -și-i)
6. [DOOM 2] drăgălășie (rar) s. f., art. drăgălășia, g.-d. art. drăgălășiei; (manifestări) pl. drăgălășii, art. drăgălășiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL