1. [DEX '09] DORNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic.
2. [MDA2] dornic, ~ă [At: GORUN, F. 24 / Pl: ~ici, ~ice / E: dori + -nic] 1 a Care dorește ceva foarte mult. 2 sm (Reg) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).
3. [CADE] DORNIC I. adj. Plin de dor, care dorește cu înfocare: rămînd singură această păreche credincioasă și ~ă (ISP.); adv.: Dornic căutînd în cale-ți, Parcă tot aștept să-mi vii (VLAH.). II. sbst. 🌿 Plantă ierboasă din familia umbeliferelor, cu frunzele adesea ușor încovoiate în formă de secere, cu flori mici albe, dispuse în umbele (Falcaria Rivini) (🖼 1880).
4. [DLRLC] DORNIC, -Ă, dornici, -e, adj. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Plin de dor; doritor. Caii albi au zvîcnit nervos din loc, dornici de ducă. SAHIA, N. 59. Eram... dornic de evadare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. 87. ◊ Fig. Oltul e el însuși prea dornic de aventură, pentru a nu porni... în altă parte decît acolo, încotro s-ar fi cuvenit. BOGZA, C. O. 105.
5. [Șăineanu, ed. VI] dornic a. plin de dor.
6. [Scriban] dórnic, -ă adj. (dor cu sufixu slav -nic). Rar. Doritor. Plin de dor.
7. [DOOM 3] dornic2 (plantă) s. m., pl. dornici
8. [DOOM 3] dornic1 adj. m., pl. dornici; f. dornică, pl. dornice
9. [DOOM 2] dornic2 s. m., pl. dornici
10. [DOOM 2] dornic1 adj. m., pl. dornici; f. dornică, pl. dornice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL