1. [DEX '09] DOINIȘOARĂ, doinișoare, s. f. Doiniță. – Doină + suf. -ișoară.
2. [MDA2] doinișoară sf [At: MARIAN, Î. 218 / Pl: ~re / E: doină + -ișoară] 1-2 (Reg; șhp) Doiniță (1-2).
3. [DLRLC] DOINIȘOARĂ, doinișoare, s. f. Doiniță. De cînd am ajuns voinic, Eu cu doina mă plătesc De bir și de boieresc; Tot cu doinișoara mea De podveadă, de belea. TEODORESCU, P. P. 276. – Pronunțat: doi-.
4. [DOOM 3] doinișoară (reg.) s. f., g.-d. art. doinișoarei; pl. doinișoare
5. [DOOM 2] doinișoară s. f., g.-d. art. doinișoarei; pl. doinișoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL