1. [DEX '09] BOIERESC, -EASCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.
2. [MDA2] boieresc1, ~ească [At: (a. 1723) URICARIUL X, 179 / Pl: ~ești, ~uri / E: boier + -esc] 1 a Care aparține boierilor1. 2 a Referitor la boieri1 (1). 3 a Ca al boierilor1 (1). 4 a Care imită deprinderile boierilor1 (1). 5 a (Îs) Pere ~rești Soi de pere rotunde. 6-7 sf, a (Șîs) Poamă ~ească (Soi de strugure) cu boabe mari și dese Si: băbească. 8 sn (Înv) Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul boierului (1-2). 9 sf Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 10 sf Melodie după care se execută boiereasca (8).
3. [MDA2] boieresc2, ~ească a vz bouresc
4. [DEXI] boieresc, -ească adj., s.n. 1 adj. Care aparține boierilor, care este specific boierilor, privitor la boieri. ◊ Fecior boieresc v. fecior. ♦ Care imită comportamentul, mentalitatea boierilor. 2 s.n. (în Ev. Med., în Mold.) Obligație a țăranilor săraci de a executa munci agricole în folosul moșierului, în schimbul unui lot de pămînt care le era dat în folosință. Eu cu doina mă plătesc de bir și de boieresc (POP.). 3 adj. (bot.) Pere boierești = soi de pere rotunde. Poamă boierească = soi de struguri cu boabe mari și dese. • pl. -ești. /boier + -esc.
5. [CADE] BOIERESC l. adj. De boier, privitor la boieri: toată curtea boierească trăește liniștită (D.-ZAMF.); fecior ~ 👉 FECIOR; proverb: cu o minciună boierească, treci în țara ungurească. II. (pl. -escuri) sn. Mold. Clacă, munca la cîmp pe care este dator s’o facă țăranul în folosul boierului: o ieșit la ~ cu noaptea ’n cap (ALECS.).
6. [DEX '98] BOIERESC, -EASCĂ, boierești, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul stăpânului de pământ. – Boier + suf. -esc.
7. [DLRLC] BOIERESC1 s. n. (Mold., învechit) Muncă agricolă (constituind principala formă de exploatare a țăranilor dependenți, chiar și după desființarea iobăgiei) pe care țăranul era silit să o facă în folosul moșierului, în schimbul porțiunii de pămînt pe care acesta i-o lăsa sau i-o dădea în folosință. V. clacă, rușfet. Să ne mîngăiem c-am scăpat măcar de boieresc, de rușfet și de alte blăstămății. SADOVEANU, P. M. 200. Hojma unii scriu, răcnesc Să nu fie boieresc. ALECSANDRI, T. I 240. Eu cu doina mă plătesc De bir și de boieresc. TEODORESCU, P. P. 276.
8. [DLRLC] BOIERESC2, -EASCĂ, boierești, adj. De boier, aparținînd unui boier, caracteristic boierilor. Oamenii mai nerăbdători intraseră cu plugurile în pămîntul boieresc. DUMITRIU, B. F. 102. Toate păsările din ograda boierească... s-au luat după dînsul. CREANGĂ, P. 67.
9. [DLRM] BOIERESC2, -EASCĂ, boierești, adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. – Din boier + suf. -esc.
10. [DLRM] BOIERESC1 s. n. (Înv. și reg.) Muncă agricolă pe care țăranul era silit să o facă în folosul moșierului, în schimbul porțiunii de pămînt pe care acesta i-o lăsa sau i-o dădea în folosință. V. clacă. – Din boier + suf. -esc.
11. [Șăineanu, ed. VI] boieresc a. ce ține de boier, nobil: rang boieresc. ║ n. Mold. clacă (= munca gratuită pentru boieri): eu cu doina mă plătesc de bir și de boieresc NEGR.
12. [Scriban] 1) boĭerésc, -eáscă adj. (d. boĭer; vsl. bolĭarĭskŭ). De boĭer: casă boĭerească. Mold. S.n. pl. urĭ. Clacă, corvoadă (rus. boĭarščina) în folosu boĭeruluĭ (moșieruluĭ). V. beĭlic.
13. [Scriban] 2) boĭerésc v. tr. (d. boĭer, ca rus. boĭaritĭsĕa, a se boĭeri). Fac boĭer, daŭ pitac de boĭerie. V. refl. Fac pe boĭeru, mă fudulesc. Mă lenevesc: na, că s’a boĭerit țopîrlanu!
14. [DEX '09] BOIERI, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.
15. [DEX '09] BOURESC, -EASCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour (1); bourean, bourel. – Bour + suf. -esc.
16. [MDA2] boieri [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: ~resc / E: boieri] 1-2 vtr (Înv) A (se) face boier (1). 3 vr (Fig) A trăi ca un boier (1). 4 vr (Fam) A face pe boierul (1). 5 vt (Îpf; irn) A infecta pe cineva cu o boală venerică.
17. [MDA2] bouresc, ~ească a [At: TEODORESCU, P. P. 191 / V: boier~ / Pl: ~ești / E: bour + -esc] (D. coarnele melcului, în versurile spuse de copii) De bour (1).
18. [DEXI] boieri vb. IV. 1 tr. (înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. Și iată-l pe Stoica boierit de Vodă (GAL.). 2 refl. (fam.) A trăi, a se comporta ca un boier; a avea pretenții de boier. • prez.ind. esc. /boier + -i.
19. [DEXI] bouresc, -ească adj. (despre coamele melcului) Ca de bour. Melc, melc... scoate coarne bourești. • sil. bo-u-. pl. -ești. /bour + -esc.
20. [CADE] BOIERI (-eresc) I. vb. tr. 1 A ridica la rangul de boier, a face boier: i-a dăruit cu hrisov o moșie... și pe deasupra l-a și boierit (CAR.) ¶ 2 Fig. A înnobila: am voit să boierim limba (JIP.). II. vb. refl. 1 A deveni boier ¶ 2 A începe să trăească ca boierii, să aibă apucături de boier ¶ 3 familiar: A se fuduli, a se mîndri ¶ 4 iron. 🩺 pop. A căpăta o boală venerică.
21. [CADE] BOURESC adj. De bour, ca ale bourului: Melc, melc, codobelc, Scoate coarne bourești... (recitativ copilăresc).
22. [DLRLC] BOIERI, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (În orînduirea feudală din Țările Romînești) A ridica (pe cineva) la rangul de boier, a face (pe cineva) boier (prin conferirea unei dregătorii). Și iată-l pe Stoicea: boierit de vodă. GALACTION, O. I 51. După bătălia de la Cosmin, [Ștefan] îl boieri, ș-acum e în divanul țării. DELAVRANCEA, A. 103. Cu cîte daruri și cinste l-a-ncărcat caimacanul pe Negoiță... I-a dăruit cu hrisov o moșie, s-o stăpînească de veci, și pe d-asupra l-a și boierit. CARAGIALE, O. III 45. Refl. Corbeo, maică, mai trăiești? Că, de cînd te-ai boierit, Maica nu te-a mai zărit! TEODORESCU, P. P. 532. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, adoptînd o atitudine comodă în viață, disprețuind munca, lăsîndu-se servit de alții. Ei, fir-ați ai dracului, vă boierirăți și aveți slugă și voi! PAS, L. I 97. Iaca măi! Nu cumva s-o boierit? ALECSANDRI, T. 913.
23. [DLRLC] BOURESC, -EASCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului; în versurile spuse de copii) De bour. Melc, melc, Codobelc, Scoate coarne bourești. TEODORESCU, P. P. 191. – Pronunțat: bo-u-.
24. [DLRM] BOIERI, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de boier. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, disprețuind munca. – Din boier.
25. [DLRM] BOURESC, -EASCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour. – Din bour + suf. -esc.
26. [Șăineanu, ed. VI] boierì v. 1. a face pe cineva boier (punându-l în slujbă); 2. a da cuiva rangul de boier; 3. a se fuduli, a se lenevi.
27. [Șăineanu, ed. VI] bouresc a. ca la bour: melc, melc,... scoate coarne bourești POP.
28. [Scriban] bourésc adj. De bour, ca de bour: coarne boureștĭ (P.P.), vorbind de melc.
29. [DOOM 3] boieresc2 s. n.
30. [DOOM 3] boieresc1 adj. m., f. boierească; pl. m. și f. boierești
31. [DOOM 2] boieresc1 adj. m., f. boierească; pl. m. și f. boierești
32. [DOOM 2] boieresc2 s. n.
33. [DOOM 3] boieri (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boieresc, 3 sg. boierește, imperf. 1 boieream; conj. prez. 1 sg. să boieresc, 3 să boierească
34. [DOOM 3] bouresc (desp. bo-u-) adj. m., f. bourească; pl. m. și f. bourești
35. [DOOM 2] boieri (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boieresc, imperf. 3 sg. boierea; conj. prez. 3 să boierească
36. [DOOM 2] bouresc (bo-u-) adj. m., f. bourească; pl. m. și f. bourești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL