1. [DEX '09] DIVERTISMENT, divertismente, s. n. 1. Petrecere ușoară, agreabilă și de scurtă durată; distracție, amuzament. 2. Compoziție muzicală instrumentală cu caracter distractiv. ♦ Suită pentru un instrument sau pentru orchestră, alcătuită dintr-o serie de piese cu caracter diferit. ♦ Interludiu de dans, de muzică, de cântece vocale. – Din fr. divertissement.
2. [MDA2] divertisment sn [At: LM / V: ~timent / Pl: ~e / E: fr divertissment, it divertismento] 1 Petrecere ușoară, agreabilă și de scurtă durată. 2 Distracție. 3 Amuzament. 4 Compoziție muzicală instrumentală cu caracter distractiv. 5 Suită pentru un instrument sau pentru orchestră, alcătuită dintr-o serie de piese cu caracter diferit. 6 Interludiu de dans, de muzică, de cântece vocale etc. cu scop distractiv. 7 Mică piesă scrisă pentru teatrul de societate. 8 Episod distractiv alcătuit din dansuri și arii, introdus în teatrul din sec. XVII-XVIII. 9 (Muz) Secțiunea a doua a unei fugi. 10 Suită de diferite dansuri.
3. [DLRLC] DIVERTISMENT, divertismente, s. n. 1. Petrecere de scurtă durată, distracție, amuzament. 2. Piesă muzicală executată de orchestră în cadrul unui spectacol de teatru sau de balet (de obicei în pauze sau între tablouri). ♦ Suită scrisă pentru un instrument sau pentru orchestră, alcătuită dintr-o serie de piese ușoare. Divertismentele lui Mozart.
4. [DN] DIVERTISMENT s.n. 1. Recreare plăcută și amuzantă; distracție. ♦ Episod distractiv, alcătuit din dansuri și arii, introdus în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate. 2. (Muz.) Piesă instrumentală alcătuită din mai multe părți succesive, cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ♦ Suită ușoară de bucăți muzicale. ♦ Secțiunea a doua a unei fugi. ♦ Suită de diferite dansuri. [< fr. divertissement, it. divertismento].
5. [MDN '00] DIVERTISMENT s. n. 1. recreare plăcută și amuzantă; distracție. 2. episod distractiv, compus din dansuri și arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate. 3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc. ◊ piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ◊ secțiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expozițiilor și interludiilor. 4. concert de estradă cu conținut variat. 5. suită de diferite dansuri. (< fr. divertissement)
6. [MDA2] divertiment sn vz divertisment
7. [DCR2] spectacol-divertisment s. n. Spectacol ușor, de varietăți ◊ „Am impresia că va fi un «spectacol-divertisment».” Cont. 31 X 69 p. 4. ◊ „Dar se pare că acest adevăr a fost uitat chiar de libretist, principalul autor al spectacolului-divertisment.” Sc. 4 IV 75 p. 4 (din spectacol + divertisment)
8. [DOOM 3] divertisment s. n., pl. divertismente
9. [DOOM 2] divertisment s. n., pl. divertismente
10. [DTM] divertisment (it. divertismento; fr. divertissement) 1. Compoziție (I) instrumentală în genul unei suite*, alcătuită din piese de obicei scurte, având adesea mișcări [tempo (2)-uri] de dans*. D. a apărut în a doua jumătate a sec. 18, ca înlocuitor al partitei*. D. a constituit un gen preferat al manifestărilor în aer liber, mai ales la Viena (Haydn a compus 66 d., Mozart 21), fiind o muzică recreativă. Genuri înrudite cu d.: serenada*, casațiunea*. Sin. (actual): potpouriu*. 2. Titlu atribuit de compozitorii contemporani anumitor lucrări de ținută gravă, dar cu o formă liberă (ex. Bartók, Divertimento; Capoianu, D. pentru orch. de coarde și două cl.). 3. Interludiu (3); sin.: episod. 4. Denumire utilizată de unii autori pentru întreaga parte de dezvoltare* a fugii*. Începe după încheierea expoziției*, având o extensiune aproximativ de două ori mai mare decât aceasta. Constă din expuneri ale temei* în diferite tonalități (2), legate între ele prin episoade de dimensiuni variabile.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL