1. [DEX '09] DISCURSIVITATE s. f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.; însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament. – Discursiv + suf. -itate.
2. [MDA2] discursivitate sf [At: DEX / Pl: (rar) ~tăți / E: discursiv + -itate] 1 Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc. 2 Însușire a unei expuneri de a fi clară, explicită, întemeiată pe raționament. 3 (Rar) Întindere exagerată (în vorbire, stil etc.)
3. [DLRLC] DISCURSIVITATE s. f. 1. Caracterul discursiv (1) al unei idei (propoziții, fraze etc.). 2. Diluare, extindere exagerată (a vorbirii sau a stilului).
4. [DN] DISCURSIVITATE s.f. Caracterul discursiv al unei idei. ♦ (Rar) Întindere, extindere exagerată (în vorbire, în stil). [Cf. fr. discursivité, it. discorsività].
5. [MDN '00] DISCURSIVITATE s. f. însușirea de a fi discursiv; caracterul discursiv al unei idei, expuneri, fraze. ◊ (rar) diluare (a vorbirii, a stilului). (< fr. discursivité)
6. [DOOM 3] discursivitate s. f., g.-d. art. discursivității
7. [DOOM 2] discursivitate s. f., g.-d. art. discursivității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL