Definiție și ce înseamnă diacronie

1. [DEX '09] DIACRONIE s. f. Evoluție, desfășurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronie.

2. [MDA2] diacronie sf [At: SCL 1957, 44 / P: di-a~ / Pl: ~ii / E: fr diachronie] 1 Evoluție în timp a unui fenomen. 2 Metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen.

3. [DN] DIACRONIE s.f. Evoluție în timp, desfășurare istorică a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. [Gen. -iei. / < fr. diachronie].

4. [MDN '00] DIACRONIE s. f. evoluție în timp a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. (< fr. diachronie)

5. [DOOM 3] diacronie (desp. di-a-cro-) s. f., art. diacronia, g.-d. diacronii, art. diacroniei

6. [DOOM 2] diacronie (di-a-cro-) s. f., art. diacronia, g.-d. diacronii, art. diacroniei

7. [DTL] DIACRONIE s. f. (< fr. diachronie, gr. dia „de-a lungul”, chronos „timp”): evoluție în timp a unui ansamblu de fenomene; desfășurare istorică, succesivă a unui proces; aspect evolutiv al faptelor de limbă; considerarea unui ansamblu de fenomene lingvistice în devenirea lor istorică. D. alcătuiește o pereche antinomică cu sincronia (v.). Lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure, care a introdus în cercetarea lingvistică această antinomie (diacronie/sincronie), a definit d. ca o axă verticală de succesiune (CD) a diferitelor momente din dezvoltarea istorică a unui fenomen, considerând-o sinonimă cu dinamismul.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Scriban] * diacód n., pl. inuz. urĭ (vgr. diá, pin, și cod, din codeină). Sirop […]
[Scriban] * diaconál, -ă adj. (fr. diaconal, d. m. lat. diaconalis). Diaconic. Sursă: DEX online […]
1. [MDA2] diaconar sn [At: ȘĂINEANU2 / P: di-a~ / Pl: ~e / E: diacon […]
1. [MDA2] diaconat sn [At: CALENDARIU (1794), 31/21 / P: di-a~ / Pl: / E: […]
1. [MDA2] diaconeasă sf [At: (a. 1762) IORGA, S. D. VII, 53 / P: di-a~ […]
1. [MDA2] diaconesc, ~ească a [At: I. GOLESCU, C. / P: di-a~ / Pl: ~ești […]
1. [MDA2] diaconi vtr [At: GAVRIL, NIF. 15/14 / V: (îvr) diec~, diic~ / Pzi: […]
1. [DEX '09] DIACONIC, diaconice, s. n. Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro