1. [DEX '09] DIACLAZĂ, diaclaze, s. f. Crăpătură formată de-a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaclase.
2. [MDA2] diaclază sf [At: ONCESCU, G. 56 / P: di-a~ / Pl: ~ze / E: fr diaclase] Crăpătură formată de-a lungul unui depozit de roci prin presiune sau răcire.
3. [DN] DIACLAZĂ s.f. Crăpătură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiunile interioare. [Pron. di-a-. / < fr. diaclase, cf. gr. diaklasis – spărtură].
4. [MDN '00] DIACLAZĂ s. f. fisură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiuni interioare. (< fr. diaclase)
5. [DOOM 3] diaclază (desp. di-a-cla-) s. f., g.-d. art. diaclazei; pl. diaclaze
6. [DOOM 2] diaclază (di-a-cla-) s. f., g.-d. art. diaclazei; pl. diaclaze
7. [Petro-Sedim] diaclază,(engl.= joint, fissure) plan de discontinuitate mecanică a unei roci sau crăpătură (fisură) cu deschidere redusă, formată prin compresiune și/sau răcire, umplută adesea cu min. precipitate din soluții (calcit, gips etc.). D. apar izolate sau formează sisteme direcționale transversale sau oblice în raport cu structura de ansamblu a unui complex de roci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL