1. [DEX '09] DEZUMFLARE, dezumflări, s. f. Acțiunea de a (se) dezumfla și rezultatul ei; dezumflat1. – V. dezumfla.
2. [MDA2] dezumflare sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~lări / E: dezumfla] 1 Reducere a volumului unui obiect umflat Si: dezumflat1 (1). 2 Revenire la volumul inițial a unui organ inflamat Si: dezinflamare, dezumflat1 (2). 3 (Fig; rar) Revenire dintr-o stare de exaltare Si: dezumflat1 (3). 4 (Fig; rar) Temperare. 5 (Fig; rar) Dezamăgire.
3. [DLRLC] DEZUMFLARE, dezumflări, s. f. Acțiunea de a (se) dezumfla. Dezumflarea balonului se face cu un dispozitiv special.
4. [DEX '09] DEZUMFLA, dezumflu, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect umflat sau un organ inflamat să-și recapete volumul normal sau să-și scadă volumul. ◊ Refl. Cauciucul s-a dezumflat. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezumfla buzunarele = a rămâne fără bani, cu buzunarele goale. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și reveni dintr-o stare de exaltare; (despre manifestări ale omului) a se potoli, a se tempera. – Pref. dez- + umfla.
5. [MDA2] destumfla v vz dezumfla
6. [MDA2] dezumfla [At: TDRG / Pzi: ~umflu / E: dez- + umfla] 1-2 vt A face ca un obiect umflat (sau un organ inflamat) să-și scadă volumul (sau să revină la volumul normal). 3 vr (Pfm; îe) A i se ~ buzunarele A rămâne fără bani. 4 vr (Fig; d. oameni) A-și reveni dintr-o stare de exaltare. 5 vr (Fig; d. manifestările oamenilor) A se tempera. 6 vr (Fig; d. oameni) A se dezamăgi.
7. [CADE] DESUMFLA, DESUNFLA, DEZ- (-flu) I. vb. tr. A face să nu mai fie umflat. II. vb. refl. A scădea umflătura, a înceta de a mai fi umflat: cînd apeși ori ridici piciorul, foalele se umflă și se dezumflă (BR.-VN.) [des- + umfla].
8. [DEX '98] DEZUMFLA, dezumflu, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect umflat sau un organ inflamat să-și recapete volumul normal sau să-și scadă volumul. ◊ Refl. Cauciucul s-a dezumflat. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezumfla buzunarele = a rămâne fără bani, cu buzunarele goale. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și reveni dintr-o stare de exaltare; (despre manifestări ale omului) a se potoli, a se tempera. – Dez- + umfla.
9. [DLRLC] DEZUMFLA, dezumflu, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la un obiect care este umflat sau la o ființă ori o parte a corpului ei care este inflamată) A face să nu mai fie umflat, a face să-și recapete volumul normal. Am dezumflat un cauciuc. ◊ Refl. Abdomenul s-a dezumflat. ▭ Vita se dezumflă și scapă. ȘEZ. III 203. (Expr.) A i se dezumfla buzunarele = a rămîne fără bani, cu buzunarele goale. Peste oceane, spumegă fiarele, Vînzătorii de inimi, negustorii de viață! Li se dezumflă treptat buzunarele. DEȘLIU, G. 57. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și reveni dintr-o stare de exaltare provocată de entuziasm, mînie etc.; (despre anumite manifestări sufletești ale omului) a se potoli, a scădea. Entuziasmul i se dezumflă pe loc. GALAN, Z. R. 145. Cînd întîlnea o cît de slabă rezistență... Dumitrescu se dezumfla, își bătea cizma cu cravașa, își mușca mustața și schimba vorba. PAS, Z. III 25. Nea Ghiță a vrut să mă omoare, dar pe urmă s-a dezumflat. SADOVEANU, M. C. 79. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de») Mînecuță s-a dezumflat de veninul mîniei și a izbucnit și el în rîs. SADOVEANU, P. M. 27.
10. [Șăineanu, ed. VI] dezumflà v. a înceta de a mai fi umflat.
11. [DOOM 3] dezumflare (desp. de-zum-/dez-um-) s. f., g.-d. art. dezumflării; pl. dezumflări
12. [DOOM 2] !dezumflare (de-zum-/dez-um-) s. f., g.-d. art. dezumflării; pl. dezumflări
13. [DOOM 3] dezumfla (a ~) (desp. de-zum-/dez-um-) vb., ind. prez. 1 sg. dezumflu, 3 dezumflă; conj. prez. 1 sg. să dezumflu, 3 să dezumfle
14. [DOOM 2] !dezumfla (a ~) (de-zum-/dez-um-) vb., ind. prez. 3 dezumflă
15. [MDO] dezumfla
16. [IVO-III] desumflu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL