1. [DEX '09] DEZRĂDĂCINAT, -Ă, dezrădăcinați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre plante) Care a fost scos din pământ cu rădăcină cu tot. 2. Adj., s. m. și f. P. anal. (Persoană) care și-a părăsit locul de naștere și se simte străină. ♦ (Persoană) care nu se poate adapta (la noile condiții de mediu, de viață). – V. dezrădăcina.
2. [MDA2] dezrădăcinat, ~ă a [At: N. TEST. (1648), 201r/15 / S și: (înv) desr~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezrădăcina] 1 (D. arbori, plante) Smuls din rădăcini. 2 (Fig; d. oameni) Care a părăsit mediul natural, locul de naștere pentru a se muta în alt loc unde se simte străin.
3. [DEX '98] DEZRĂDĂCINAT, -Ă, dezrădăcinați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a fost scos din pământ cu rădăcină cu tot. 2. P. anal. (Despre oameni) Care și-a părăsit locul de naștere și se simte străin în noul loc; care nu se poate adapta (la noile condiții de mediu, de viață). – V. dezrădăcina.
4. [DLRLC] DEZRĂDĂCINAT, -Ă, dezrădăcinați, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a părăsit locul de naștere și se simte străin în noul loc; care nu se poate adapta (la noile condiții de viață).
5. [DEX '09] DEZRĂDĂCINA, dezrădăcinez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot. 2. Fig. A determina dispariția unei idei, a unei deprinderi etc.; a stârpi. – Pref. dez- + [în]rădăcina.
6. [MDA2] dezrădăcina [At: CORESI, EV. 246 / S și: (înv) desr~ / Pzi: ~nez / E: dez + rădăcina] 1 vt (C.i. arbori, plante) A scoate din pământ cu rădăcină cu tot. 2 vt (Fig, pan) A extirpa. 3 vt A extrage. 4 vr (Fig) A părăsi locul de naștere, mediul natural pentru a se muta în altă parte, într-o ambianță la care nu se poate adapta. 5 vt (Fig; c.i. idei, păreri, deprinderi, credințe etc.) A face să dispară cu desăvârșire Si: a nimici, a desființa, a stârpi. 6 vt (Înv; c.i. oameni) A distruge. 7 vt (Înv) A omorî.
7. [MDA2] dizrădăcina v vz dezrădăcina
8. [CADE] DESRĂDĂCINA, DEZ- (-inez) vb. tr. și refl. 1 A (se) scoate din rădăcină; a (se) smulge cu rădăcină cu tot; Ⓕ: nu se nevoiră să dezrădăcineze... numai semințele... învățăturii (PRV.-MB.) ¶ 2 Ⓕ A (se) stîrpi, a (se) desființa (un obiceiu rău și vechiu): greu... se dezrădăcinează obiceiurile și năravurile vechi (CAR.).
9. [DEX '98] DEZRĂDĂCINA, dezrădăcinez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot. 2. Fig. A face să dispară cu desăvârșire o idee, o deprindere (rea); a stârpi. – Dez- + rădăcină.
10. [DLRLC] DEZRĂDĂCINA, dezrădăcinez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la copaci sau la plante) A scoate din pămînt (cu rădăcini cu tot). Dunărea mare și năvalnică din martie... dezrădăcinează copacii de pe țărm. DUMITRIU, N. 135. Au dezrădăcinat păpurișul, au ridicat mîlul în sus pe costișe, către bătătura bordeiului, și au adus în albia mlaștinii pămînt negru. GALAN, Z. R. 43. Parcă-i vedeam cum tremură și se adună unul lîngă altul mărăcinii dezrădăcinați și dați peste cap. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 78. ◊ (Prin analogie) Mă dusei și, dezrădăcinînd în munte o stîncă uriașă ce-mi căzu la îndemînă, o răsturnai peste capătul priponului ieșit afară din pămînt. HOGAȘ, M. N. 182. ◊ Fig. O singură apucătură denunța oarecum că, sub fruntea ei senină, clipea o minte cu reazimul dezrădăcinat. CARAGIALE, M. 42. 2. Fig. (Cu privire la idei, convingeri, deprinderi) A face să dispară cu desăvîrșire; a stîrpi. [Antioh Cantemir] socoti că cel mai sigur mijloc de a dezrădăcina oarecare prejudețe era de a le arăta cît sînt ele de ridicole și că rușinea va isprăvi mai lesne aceea ce nu putea săvîrși dreapta judecată. NEGRUZZI, S. II 146. ◊ Refl. Greu... se dezrădăcinează obiceiurile și năravurile vechi. CARAGIALE, O. II 334.
11. [Șăineanu, ed. VI] desrădăcinà v. 1. a scoate din rădăcină, a scoate cu rădăcină cu tot: a desrădăcina arbori; 2. fig. a desființa, a stârpi: a desrădăcina erori, viții.
12. [Scriban] dezrădăcinéz v. tr. Scot din rădăcină: a desrădăcina un copac. Fig. Scot, stîrpesc: a desrădăcina vițiu.
13. [DOOM 3] dezrădăcina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezrădăcinez, 3 dezrădăcinează; conj. prez. 1 sg. să dezrădăcinez, 3 să dezrădăcineze
14. [DOOM 2] dezrădăcina (a ~) vb., ind. prez. 3 dezrădăcinează
15. [MDO] dezrădăcina
16. [IVO-III] desrădăcinez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL