1. [MDA2] deșelare2 sf [At: DLR ms / V: (reg) ~șăl~, dișal~ / Pl: ~lări / E: deșăla2] Deșeuare.
2. [MDA2] deșelare1 sf [At: BIBLIA (1688), 1511 / V: (îrg) dăș~, (reg) deșăl~, dișal~, diș~ / Pl: ~lări / E: deșela1] (Pop) 1 Îndoire a spatelui unui animal sau al unui om de poveri ori de eforturi prea mari, ori de lovituri puternice Si: (pop) deșelat1 (1), (îvp) deșelătură (1). 2 (Pex) Istovire din cauza eforturilor depuse Si: (pop) deșelat1 (2). 3 (Ccr) Durere de șale Si: lumbago.
3. [DEX '09] DEȘELA1, deșel, vb. I. Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext, a unui om cu poveri ori eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deșelat de atâta cărătură. – Pref. de- + șale.
4. [DEX '09] DEȘELA2 vb. I v. deșeua.
5. [DEX '09] DEȘEUA, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. – Var.: deșela vb. I] – Pref. de- + [în]șeua.
6. [MDA2] deșăla1 v vz deșela1
7. [MDA2] deșăla2 v vz deșeua
8. [MDA2] deșălare sf vz deșelare1
9. [MDA2] deșela1 vt [At: PSALT. HUR. 47v/25 / V: (îrg) dăș~, (reg) deșăla1, dșăla, dișala, diș~ / S și: (înv) desș~ / Pzi: deșel / E: de(s)- + șale] (Pop) 1 vt (C.i. spinarea unui animal sau, pex, a unui om) A frânge de poveri ori de eforturi prea mari ori de lovituri puternice Si: a îndoi. 2-3 vtr (Pex) A (se) istovi din cauza eforturilor depuse. 4 vt (C.i. animale și oameni) A bate crunt.
10. [MDA2] deșela2 v [At: PSALT. HUR. ap. DLR ms / V: (reg) ~șăla2 / Pzi: deșel și ~lez / E: ctm deșeua + șale] A deșeua.
11. [MDA2] deșeua vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~șe-ua / Pzi: ~uez / E: des- + (în)șeua] (C.i. un animal de călărie, mai ales calul) A-i scoate șaua Si: a deșela2.
12. [MDA2] dișăla v vz deșăla
13. [MDA2] dișela v vz deșela
14. [CADE] ❍ DEȘĂLA 👉 DEȘELA.
15. [CADE] DEȘELA (-șel), DEȘĂLA (-șăl) I. vb. tr. 1 A lua șeaua de pe cal ¶ 2 A speti, a frînge șelele, mijlocul ¶ 3 Ⓕ A snopi în bătaie: Țiganul apucă un par și deșelă vaca (SB.). II. vb. refl. A se speti, a-și frînge șalele [des- + șale].
16. [CADE] DEȘELAT, DEȘĂLAT I. adj. 1 p. DEȘELA ¶ 2 Spetit, cu șalele frînte, cu mijlocul rupt. II. PE DEȘELATE loc. adv. Fără șeauă: încalecă pe deșelate o umbră de cal (VLAH.).
17. [DEX '98] DEȘELA1, deșel, vb. I. Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext., a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deșelat de atâta cărătură. – Des1- + șale.
18. [DEX '98] DEȘEUA, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. – Var.: deșela vb. I] – Des1 + [în]șeua.
19. [DLRLC] DEȘĂLA vb. I v. deșela2.
20. [DLRLC] DEȘELA2, deșel, vb. I. Tranz. (Cu privire la cai, mai rar la alte animale, p. ext. la om) A îndoi spinarea, a vătăma, a frînge, a rupe (prin poveri prea mari sau prin lovituri puternice). Apucă un par și deșală vaca. SBIERA, P. 292. (În forma regională deșăla) Băiete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu călare pe purcel să mi-l deșăli? REBREANU, R. II 30. Au aruncat-o îndata-mare jos [pielea de bivol] că-l deșăla nu alta, atît de grea era. SBIERA, P. 178. ◊ Refl. În spinare?... Poloboace de cîte 60 vedre unul? Să ne deșelăm? ALECSANDRI, T. I 441. – Variantă: (regional) deșăla vb.I.
21. [DLRLC] DEȘELA1 vb. I v. deșeua.
22. [DLRLC] DEȘEUA, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua. de pe spinarea unui cal. – Variantă: deșela (TEODORESCU, P. P. 587) vb. I.
23. [Șăineanu, ed. VI] deșelà v. 1. a scoate șeaua; 2. a frânge șalele, mijlocul: l’a bătut de l’a deșelat.
24. [Scriban] deșél, a -á v. tr. (d. șa, șea, pl. șele. – Deșel, deșelĭ, deșală [din deșeală]; să deșele. V. înșel). Iaŭ șaŭa de pe cal: a deșela calu. Vătam șalele, deformez mijlocu caluluĭ: l-a bătut pînă l-a deșelat. V. refl. Îmĭ deformez mijlocu, mă spetesc: m’am deșelat cărînd apă. Vechĭ. Încovoĭ. V. dăhulez.
25. [DOOM 3] !deșela (a ~) (a frânge spinarea) vb., ind. prez. 1 sg. deșel, 3 deșală/deșeală; conj. prez. 1 sg. să deșel, 3 să deșele; imper. 2 sg. afirm. deșală/deșeală
26. [DOOM 3] deșeua (a ~) (a scoate șaua) (desp. -ua) vb., ind. prez. 1 sg. deșeuez (desp. -uez), 3 deșeuează (desp. -uea-), 1 pl. deșeuăm (desp. -uăm); conj. prez. 1 sg. să deșeuez, 3 să deșeueze; ger. deșeuând (desp. -uând)
27. [DOOM 2] deșela (a ~) (a frânge spinarea) vb., ind. prez. 1 sg. deșel, 3 deșală; conj. prez. 3 să deșele; ger. deșelând; part. deșelat
28. [DOOM 2] deșeua (a ~) (a scoate șaua) (-ua) vb., ind. prez. 3 deșeuează (-uea-), 1 pl. deșeuăm (-uăm); conj. prez. 3 să deșeueze (-ue-); ger. deșeuând (-uând); part. deșeuat
29. [MDO] deșela (ind. prez. 1 sg. deșel, 3 sg. și pl. deșală)
30. [MDO] deșeua (3 sil.) (part. deșeuat)
31. [DRAM 2015] deșăla, deșăl, vb. tranz., refl. – (pop.) A-și îndoi spinarea, a se încovoia. – Var. a lui deșela (< des + șale) (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL