1. [MDA2] demânda vt [At: CALENDARIU (1794), 36/24 / V: ~man~, ~măn~ / Pzi: ~ând / E: lat demandare] 1 (Înv) A cere (să facă ceva). 2 A ruga. 3 A ordona.
2. [MDA2] demanda v vz demânda
3. [MDA2] demănda v vz demânda
4. [DER] demînda (-d, -at), vb. – A porunci, a ordona. Creație ce pare artificială, și pe care o găsim numai la Murnu (așa demîndă Alcinou). Este formată pe baza fr. demander, it. dimandare, nu știm dacă pe baza vreunui împrumut mr., care nu ne este cunoscut. Totuși, Candrea-Dens., 496 menționează pe dimîndare, pe care îl consideră reprezentant direct al lat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL