1. [DEX '09] DEFORMAT, -Ă, deformați, -te, adj. Cu forma originară, naturală schimbată; urâțit, pocit. [Var.: diformat, -ă adj.] – V. deforma.
2. [MDA2] deformat2, ~ă a [At: CIHAC, I. N. 20/26 / V: desf~, dif~, disf~ / Pl: ~ați, ~e / E: deforma] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor) Care și-a modificat înfățișarea. 2 (Pex; d. obiecte) Care și-a stricat forma. 3 (Prc) Urâțit. 4 (Prc) Vătămat2. 5 (Prc) Îngrășat2. 6 (D. fenomene naturale) Care și-a schimbat modul normal de manifestare. 7 (D. cuvinte) Căruia i s-a modificat forma corectă. 8 (D. corpuri solide) Care și-a modificat forma. 9 (D. îmbrăcăminte sau încălțăminte) Scâlciat. 10 (Fig) Care este prezentat altfel decât este în realitate. 11 (Fig) Reprodus inexact. 12 (Fig) Denaturat. 13 Care și-a pierdut forma primară.
3. [MDA2] deformat1 sn [At: MDA ms / V: desf~, dif~, disf~ / Pl: ~uri / E: deforma] 1-2 Deformare (1-2). 3 Urâțire. 4 (Prc) Vătămare. 5 (Prc) Îngrășare. 6-11 Deformare (6-11). 12 (Fig) Denaturare. 13 (Fig) Deformare (13).
4. [DLRLC] DEFORMAT, -Ă, deformați, -te, adj. Cu forma originară schimbată, fără formă, urîțit, pocit. Haină deformată. ▭ Duplicarea consonantelor colorează cu o energie virilă cuvîntul moleșit ori deformat. MACEDONSKI, O. IV 118. – Variantă: diformat, -ă (CAMIL PETRESCU, T. III 251) adj.
5. [DEX '09] DEFORMA, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diforma vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.
6. [DEX '09] DIFORMA vb. I v. deforma.
7. [DEX '09] DIFORMAT, -Ă adj. v. deformat.
8. [MDA2] deforma [At: HELIADE, O. I, 395 / V: dif~, desf~, disf~ / Pzi: ~mez / E: fr déformer] 1 vt (C.i. părți ale corpului) A modifica înfățișarea. 2-3 vtr (D. obiecte) A(-și) strica forma. 4-5 vtr A (se) urâți. 6-7 vtr (Prc) A (se) vătăma. 8 vr (Prc) A se îngrășa. 9 vt (C.i. fenomene naturale) A schimba modul normal de manifestare. 10 vt (C.i. cuvinte) A schimba forma corectă. 11-12 vtr (C.i. un corp solid) A(-și) modifica forma. 13-14 vr (D. îmbrăcăminte, încălțăminte) A se scâlcia. 15 vt (Fig) A prezenta altfel decât este de fapt. 16 vt (Fig) A reproduce inexact. 17 vt (Fig) A denatura. 18 vr A-și pierde forma primară.
9. [MDA2] desforma v vz deforma
10. [MDA2] desformat1 sn vz deformat1
11. [MDA2] desformat2, ~ă a vz deformat2
12. [MDA2] diforma v vz deforma
13. [MDA2] diformat, ~ă a vz deformat
14. [MDA2] disforma v vz deforma
15. [MDA2] disformat1 sn vz deformat1
16. [MDA2] disformat2, ~ă a vz deformat2
17. [CADE] * DEFORMA (-mez) vb. tr. și refl. A (se) strica, deforma, a (se) schimonosi, a (se) poci, a (se) sluți [fr.].
18. [CADE] * DIFORMA (-mez) vb. tr. A strica forma, a poci, a sluți: i-a diformat făcile și i-a dat o aparență de mastodont (ALECS.) [fr.].
19. [DLRLC] DEFORMA, deformez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera forma unui lucru; a sluți, a poci, a urîți. ♦ Fig. A reproduce inexact (o întîmplare, vorbele cuiva etc.); a denatura. Mincinosul deformează adevărul. (Refl.) Trecînd din om în om, toate se deformează și se exagerează. REBREANU, R. II 225. 2. A schimba forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el. – Variantă: diforma (SAHIA, N. 74, BART, E. 32) vb. I.
20. [DN] DEFORMA vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluți. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-și pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare].
21. [MDN '00] DEFORMA vb. I. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. déformer, lat. deformare)
22. [Șăineanu, ed. VI] deformà v. a strica forma.
23. [Scriban] *deforméz v. tr. (lat. deformare, fr. déformer). Stric forma, urîțesc, pocesc, desfigurez. – Și diformez (fr. maĭ vechĭ difformer, mlat. difformare).
24. [Scriban] * diforméz V. deformez.
25. [DOOM 3] deforma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deformez, 3 deformează; conj. prez. 1 sg. să deformez, 3 să deformeze
26. [DOOM 2] deforma (a ~) vb., ind. prez. 3 deformează
27. [MDO] deforma
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL