1. [DEX '09] DEFILEU, defileuri, s. n. Vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. – Din fr. défilé.
2. [MDA2] defileu sn [At: AR (1829), 27 1/10 / V: (înv) ~lea sf / Pl: ~uri și (rar) ~ee / E: fr défilé] 1 Vale transversală, îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase Si: pas3, poartă, trecătoare, (îvr) defilat1 (7). 2 (Fig; îvr) Situație încurcată. 3 (Fig; îvr) Ananghie. 4-5 (Înv) Defilare1 (4-5).
3. [CADE] * DEFILEU (pl. -uri) sn. 1 🌐 Trecătoare îngustă, strîmtoare ¶ 2 🎖️ Defilare [fr.].
4. [DLRLC] DEFILEU, defileuri, s. n. Vale îngustă și adîncă creată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. V. cheie, pas. Bicazul coboară în valea adîncă... pentru ca... să pătrundă apoi în uluitorul defileu al cheilor sale. BOGZA, C. O. 66. Deslușeam, în linia plină de zigzaguri... defileul Agapiei. GALACTION, O. I 468.
5. [DN] DEFILEU s.n. Vale strîmtă și adîncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare; trecătoare. [Pl. -uri. / < fr. défilé].
6. [MDN '00] DEFILEU s. n. vale îngustă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare. (< fr. défilé)
7. [Șăineanu, ed. VI] defileu n. 1. trecătoare îngustă între doi munți: defileul Vârciorova; 2. evoluțiune de trupe (= fr. défilé).
8. [Scriban] *defiléŭ n., pl. e (fr. defilé, d. défiler, a defila). Barb. Trecătoare, strîmtoare, trecere îngustă pin munțĭ orĭ pin pădurĭ.
9. [MDA2] defilea sf vz defileu
10. [DOOM 3] defileu s. n., art. defileul; pl. defilee
11. [DOOM 2] defileu s. n., art. defileul; pl. defileuri
12. [IVO-III] defileu, -leuri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL