1. [DEX '09] DEBARCADER, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu utilaj adecvat pentru acostarea navelor, pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale. – Din fr. débarcadère.
2. [MDA2] debarcader sn [At: I. IONESCU, M. 756 / Pl: ~e / E: fr débarcadère] Loc special amenajat pe malul unei ape sau pe un chei într-un port, pentru debarcarea și îmbarcarea călătorilor și a mărfurilor.
3. [CADE] * DEBARCADER (pl. -ere) sn. ⛵ Schelă, locul dintr’un port unde se descarcă mărfurile dintr’o corabie și unde se coboară pasagerii pe uscat: m’am coborît la otelul... din fața ~ului (I.-GH.) (🖼 1756) [fr.].
4. [DEX '98] DEBARCADER, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu un utilaj adecvat pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale. – Din fr. débarcadère.
5. [DLRLC] DEBARCADER, debarcadere, s. n. Loc special amenajat pe malul unei ape pentru debarcarea călătorilor și descărcarea mărfurilor. Vrei să spui că nu avem debarcader și plajă proprie? CAMIL PETRESCU, T. III 22. O potecă scurtă și cu trepte cobora... pînă la micul debarcader vechi și putred, unde stăteau priponite cîteva luntrii. GALACTION, O. I 571. În negura nopții se profilă silueta unui vapor la debarcader, gata de plecare. BART, E. 250.
6. [DN] DEBARCADER s.n. Loc amenajat pentru debarcarea călătorilor și descărcarea mărfurilor la chei. [< fr. débarcadère].
7. [MDN '00] DEBARCADER s. n. loc amenajat în port sau pe malul unei căi navigabile pentru debarcare (1). (< fr. débarcadère)
8. [Șăineanu, ed. VI] debarcader n. locul unde se desbarcă.
9. [Scriban] *debarcadér n., pl. e (fr. débarcadère, format după embarcadère; sp. desembarcadero). Schele, loc în port unde debarcă călătoriĭ din corăbiĭ, ca gările p. trenurĭ. V. îmbarcader, arsana, liman.
10. [MDA2] dezbărcăder sm vz debarcader
11. [CADE] * IMBARCADER (pl. -ere) sn. ⛵ Locul de pe mal, cheiul unde se imbarcă călătorii (🖼 2642) [fr.].
12. [DCR2] port-debarcader s. n. Debarcader de unde pleacă vaporașele de agrement ◊ „Pe Herăstrău, Floreasca, Tei și alte lacuri din Capitală navighează zilnic zeci de ambarcațiuni care pornesc din «porturile-debarcader».” Sc. 28 VII 61 p. 1 (din port + debarcader)
13. [Scriban] *imbarcadér n., pl. e (fr. embarcadère, d. sp. embarcadero). Locu de imbarcațiune, care se numește și debarcader cînd e vorba de a debarca.
14. [DOOM 3] debarcader s. n., pl. debarcadere
15. [DOOM 2] debarcader s. n., pl. debarcadere
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL