1. [MDA2] dădulci vr vz dedulci
2. [CADE] DĂDULCI 👉 DEDULCI.
3. [Șăineanu, ed. VI] dădulcì v. a prinde gust, a se deprinde cu ceva bun: se dădulcise, vezi, la vorbă cu fata ISP. [Lit. a mânca de dulce: sens generalizat].
4. [DEX '09] DEDULCI, dedulcesc, vb. IV. Refl. A se deprinde cu ceva (bun, plăcut); a prinde gust de ceva. – Pref. de- + dulce.
5. [MDA2] dădălci vr vz dedulci
6. [MDA2] dedulci [At: ȘINCAI, HR. I, 3/33 / V: (reg) dădăl~, dăd~ / Pzi: ~cesc / E: de4 + dulce2] 1 vr (Udp „la”, „cu”) A se obișnui cu ceva plăcut. 2 vr A descoperi un lucru bun. 3 vr A prinde gust pentru ceva. 4 vr A se învăța cu binele. 5 vt (Înv) A îndulci. 6 vr A se deprinde cu un viciu. 7-8 vrt (A mânca sau) a face pe cineva să mănânce de dulce2 în zilele de post Si: a (se) spurca. 9-10 vrt (Pex) (A mânca sau) a da cuiva să mănânce foarte bine Si: a (se) înfrupta.
7. [CADE] DEDULCI, ❍ DĂDULCI (-cesc) vb. refl. 1 A mînca de dulce în zi de post: un moșneag s’a dedulcit de nevoie ori din greșală (LUNG.) ¶ 2 Ⓕ A căpăta gust, plăcere la ceva, a se deprinde cu ceva bun: se dedulciseră ca calul la tărîțe (ISP.); se ferește... să se dădulcească cu vițiile și apucăturile lor (JIP.).
8. [DEX '98] DEDULCI, dedulcesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se deprinde, a se îndulci cu sau la ceva; a prinde gust de ceva, a se deda cu binele. – De4 + dulce.
9. [DLRLC] DEDULCI, dedulcesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se deprinde cu ceva bun, a prinde gust de ceva bun, a se deda la bine, la viață ușoară și plăcută. Hoții... veniră iarăși, fiindcă se dedulciseră ca calul la tărîțe. ISPIRESCU, L. 372. Dionisiu cel mult dedulcit cu ospețele și cu cupele de vin. ODOBESCU, S. III 288.
10. [Scriban] dădălcésc, V. dedulcesc.
11. [Scriban] dădulcésc V. dedulcesc.
12. [Scriban] dedulcésc și dă- (mă) v. refl. Mă îndulcesc, prind gust de ceva, mă înădesc. Și dădăicesc? (Șez. 32, 103). V. pregust și răgăduĭesc.
13. [DOOM 3] dedulci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedulcesc, 3 sg. se dedulcește, imperf. 1 sg. mă dedulceam; conj. prez. 1 sg. să mă dedulcesc, 3 să se dedulcească; imper. 2 sg. afirm. dedulcește-te; ger. dedulcindu-mă
14. [DOOM 2] !dedulci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se dedulcește, imperf. 3 sg. se dedulcea; conj. prez. 3 să se dedulcească
15. [IVO-III] dedulcesc, -ceam 1 imp.
16. [Argou] dedulci, dedulcesc v. r. (prost.) 1. (d. clienți) a se obișnui cu o singură prostituată ca parteneră de sex. 2. (d. prostituate) a se obișnui cu un singur client ca partener de sex.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL