1. [DEX '09] DÂRZIE s. f. (Pop.) Dârzenie. – Dârz + suf. -ie.
2. [MDA2] dârzie sf [At: M. COSTIN, în LET. II, 49/7 / V: ~rjie / Pl: ~ii / E: dârz + -ie] (Înv) 1-14 Dârzenie (1-14).
3. [Șăineanu, ed. VI] dârzie f. mare semeție.
4. [MDA2] dârjie sf vz dârzie
5. [CADE] DÎRJIE 👉 DÎRZIE.
6. [CADE] DÎRZIE, † DÎRJIE sf. Mare îndrăzneală, semeție: nu arma ta mă domolește, ci dîrzia ta față cu mine (I.-GH.); i s’au închinat frumos și i-au grăit cu dîrjie (SB.) [dîrz].
7. [DLRLC] DÎRZIE s. f. (Învechit) Îndrăzneală, hotărîre, cutezanță, curaj; p. ext. obrăznicie, aroganță. Nu arma ta mă domolește, ci dîrzia ta față cu mine. GHICA, S. 351. Auzi dîrzie! blestemăție! Obrăznicie Și mojicie! ALECSANDRI, T. I 111. Tomșa! El te-a învățat a vorbi cu atîta dîrzie? NEGRUZZI, S. I 139.
8. [Scriban] dîrjíe f. (d. dîrz). Dîrzie.
9. [Scriban] dîrzíe f. Dîrjie, îndrăzneală, țănțoșie.
10. [DOOM 3] dârzie (înv.) s. f., art. dârzia, g.-d. dârzii, art. dârziei
11. [DOOM 2] dârzie (pop.) s. f., art. dârzia, g.-d. dârzii, art. dârziei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL