1. [MDA2] curtenire sf [At: ȘINCAI, HR. II, 17/ V: (înv) cor~ / Pl: ~ri / E: curteni] Curte (31).
2. [DEX '09] CURTENI, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.
3. [MDA2] corteni v vz curteni
4. [MDA2] cortenire sf vz curtenire
5. [MDA2] curteni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 44/2 / V: (îvr) cor~ / Pzi: ~nesc / E: curtean] (Înv) 1 A aduce pe cineva în serviciul unei curți (5) (făcându-l curtean (1-2)). 2 A susține cauza cuiva (în fața unui șef). 3 A curta. 4 A face o vizită cuiva, în semn de prețuire.
6. [CADE] CURTENI (-enesc) I. vb. tr. 1 ‡ A introduce pe cineva la Curte ¶ 2 A curta, a face curte: și el s’o cercat să mă curtenească o bucată de drum, dar geaba (ALECS.). II. vb. refl. ‡ A intra în slujba Curții domnești: și-au lăsat casa și s’au dus de s’au curtenit la Hanul (N.-COST.) [curtean].
7. [DLRLC] CURTENI, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face curte (mai ales unei femei), a căuta să intre în grațiile cuiva (măgulindu-l, lingușindu-l). V. curta. Mare ghiduș era și nostim... s-o cercat să mă curtenească o bucată de drum. ALECSANDRI, T. I 311. Ea dacă vede că alt îi zîmbește, Umblă după dînsa și o curtenește. PANN, P. V. II 97. ♦ (Neobișnuit) A felicita (căutînd să cîștige bunăvoința cuiva), a omagia (prin lingușiri). Sosi la 12 noiemvrie la Alba-Iulia, spre a curteni pe Mihai-vodă despre norocita sa biruință. BĂLCESCU, O. II 267.
8. [DLRM] CURTENI, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.
9. [Șăineanu, ed. VI] curtenì v. a curta pe cineva.
10. [Scriban] curtenésc v. tr. (d. curtean). Curtez, fac curte (complimente).
11. [DOOM 3] curteni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenesc, 3 sg. curtenește, imperf. 1 curteneam; conj. prez. 1 sg. să curtenesc, 3 să curtenească
12. [DOOM 2] curteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenesc, imperf. 3 sg. curtenea; conj. prez. 3 să curtenească
13. [DAR] curteni, curtenesc, vb. IV (înv.) 1. a curta, a face curte (cuiva). 2. a lua pe cineva în serviciul unei curți (domnești sau boierești). 3. a recomanda, a susține pe cineva, a pune o vorbă bună pentru cineva. 4. a vizita pe cineva acasă; a i se închina. 5. (refl.) a se ciopli, a se stila, a învăța manierele elegante.
14. [DAR] curteni s.m. pl. (înv.) 1. persoane care îndeplinesc slujbe la curtea domnească. 2. soldați din garda călăreață a domnitorului; viteji, slujitori, ostași de curte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL