1. [DEX '09] CURTENESC, -EASCĂ, curtenești, adj. De (la) curte (I 3), ca de la curte, de curtean. – Curtean + suf. -esc.
2. [MDA2] curtenesc, ~ească a [At: (a. 1679) IORGA, S. D. VI, 90 / V: ~tin- / Pl: ~ești / E: curtean + -esc] 1-2 Care provine de la curte (5) sau de la curtean (1-2). 3-4 Care aparține curții (5) sau curtenilor (1-2). 5-6 Referitor la curte (5) sau la curteni (1- 2). 7-8 Specific curții (5) sau curtenilor (1-2).
3. [DLRLC] CURTENESC, -EASCĂ, curtenești, adj. De (la) curte, ca de la curte, de curtean. Avea strai curtenesc, Și-mi cîntă un cîntecel, Și nu-i cîntec curtenesc, Și-i cîntec împărătesc. PĂSCULESCU, L. P. 56.
4. [DLRM] CURTENESC, -EASCĂ, curtenești, adj. De (la) curte (I 3), ca de la curte, de curtean. – Din curtean + suf. -esc.
5. [MDN '00] CURTENESC, -EASCĂ adj. de curte. ◊ (despre poezia erotică a evului mediu și a Renașterii) care exprimă un adevărat cult pentru femeie. (< curtean + -esc)
6. [Scriban] curtenésc v. tr. (d. curtean). Curtez, fac curte (complimente).
7. [DEX '09] CURTENI, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.
8. [MDA2] corteni v vz curteni
9. [MDA2] curteni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 44/2 / V: (îvr) cor~ / Pzi: ~nesc / E: curtean] (Înv) 1 A aduce pe cineva în serviciul unei curți (5) (făcându-l curtean (1-2)). 2 A susține cauza cuiva (în fața unui șef). 3 A curta. 4 A face o vizită cuiva, în semn de prețuire.
10. [MDA2] curtinesc, ~ească a vz curtenesc
11. [CADE] CURTENI (-enesc) I. vb. tr. 1 ‡ A introduce pe cineva la Curte ¶ 2 A curta, a face curte: și el s’o cercat să mă curtenească o bucată de drum, dar geaba (ALECS.). II. vb. refl. ‡ A intra în slujba Curții domnești: și-au lăsat casa și s’au dus de s’au curtenit la Hanul (N.-COST.) [curtean].
12. [DLRLC] CURTENI, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face curte (mai ales unei femei), a căuta să intre în grațiile cuiva (măgulindu-l, lingușindu-l). V. curta. Mare ghiduș era și nostim... s-o cercat să mă curtenească o bucată de drum. ALECSANDRI, T. I 311. Ea dacă vede că alt îi zîmbește, Umblă după dînsa și o curtenește. PANN, P. V. II 97. ♦ (Neobișnuit) A felicita (căutînd să cîștige bunăvoința cuiva), a omagia (prin lingușiri). Sosi la 12 noiemvrie la Alba-Iulia, spre a curteni pe Mihai-vodă despre norocita sa biruință. BĂLCESCU, O. II 267.
13. [DLRM] CURTENI, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.
14. [Șăineanu, ed. VI] curtenì v. a curta pe cineva.
15. [DOOM 3] curtenesc adj. m., f. curtenească; pl. m. și f. curtenești
16. [DOOM 2] curtenesc adj. m., f. curtenească; pl. m. și f. curtenești
17. [DOOM 3] curteni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenesc, 3 sg. curtenește, imperf. 1 curteneam; conj. prez. 1 sg. să curtenesc, 3 să curtenească
18. [DOOM 2] curteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenesc, imperf. 3 sg. curtenea; conj. prez. 3 să curtenească
19. [DAR] curteni, curtenesc, vb. IV (înv.) 1. a curta, a face curte (cuiva). 2. a lua pe cineva în serviciul unei curți (domnești sau boierești). 3. a recomanda, a susține pe cineva, a pune o vorbă bună pentru cineva. 4. a vizita pe cineva acasă; a i se închina. 5. (refl.) a se ciopli, a se stila, a învăța manierele elegante.
20. [DAR] curteni s.m. pl. (înv.) 1. persoane care îndeplinesc slujbe la curtea domnească. 2. soldați din garda călăreață a domnitorului; viteji, slujitori, ostași de curte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL