1. [DEX '09] CURMALĂ, curmale, s. f. Fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut. – Cf. ngr. kurmás.
2. [MDA2] curmală sf [At: URICARIUL IV, 131/13 / V: curma, hurma, hur~ / Pl: ~le / E: ngr χουρμας] Fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut Si: (reg) finică.
3. [CADE] CURMALĂ (pl. -le) sf. 🌿 Fructul curmalului [refăcut din pl. curmale < sg. * curma < tc. khorma].
4. [DLRLC] CURMALĂ, curmale, s. f. Fructul curmalului, comestibil, cu gust dulce și plăcut. Frunză verde trei curmale, Drum pe deal și drum pe vale. SEVASTOS, C. 122.
5. [DLRM] CURMALĂ, curmale, s. f. Fructul curmalului, comestibil, cu gust dulce și plăcut. – Ngr. kurmas (tc. kurma).
6. [Șăineanu, ed. VI] curmală f. rodul dulce și gustos al curmalului, ceva mai gros decât măslina: e un aliment nutritiv și sănătos, prețios pentru Africanii călători în pustiuri; din curmale se face și un fel de rachiu.
7. [MDA2] curma2 sf vz curmală
8. [DOOM 3] curmală s. f., g.-d. art. curmalei; pl. curmale
9. [DOOM 2] curmală s. f., g.-d. art. curmalei; pl. curmale
10. [DER] curmală (-le), s. f. – Fruct al arborelui Phoenix dactylifera. – Mr. curmă. Tc. kurma, prin intermediul ngr. ϰουρμάς (Roesler 597; Șeineanu, II, 149; Lokotsch 885; Ronzevalle 86); cf. alb., bg. kurmá, sb. urma. Sing. normal, curma, a fost înlocuit de un sing. analogic, format pe baza pl. curmale. – Der. curmal, s. m. (arborele care face curmale).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL