1. [CADE] CURCI ... CORCI ...
2. [DEX '09] CURCĂ, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ◊ Curcă bronzată = rasă de curci crescută și în țara noastră, cu greutate corporală mare. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit. Nici curcă, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situație precisă. Râd și curcile = e din cale-afară de caraghios. – Din bg. kurka.
3. [MDA2] curcă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~rci, (îvr) ~rce / E: bg курка] 1 Femela curcanului (1) Si: (Trs) codină, corcodină, (Ban) ciurcă. 2 (Pex) Curcan (1). 3 (Îc) ~-bronzată Rasă de curcan cu greutate corporală mare. 4 (Pfm; îe) A fi (sau a sta, a umbla) ca o ~ plouată (sau beată) A fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit. 5 (Pfm; îe) Nici ~, nici curcan Se spune despre cel care n-are o situație precisă. 6 (Pfm; îe) Râd și ~rcile E din cale-afară de caraghios. 7 (Trs) Haină femeiască (asemeni recălului) îmblănită cu piele de oaie. 8 (Irn) Infanterist. 9-10 (Trs) Încercare nereușită de a minți sau a înșela. 11 (Olt; îcs) De-a ~ca Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 12 (Bot; îc) Iarbă-de-~ Fumăriță (Fumaria officinalis).
4. [CADE] CIURCĂ (pl. -ci) sf. Băn. 🐦 = CURCĂ.
5. [CADE] ❍ CORCODINĂ (pl. -ne) sf. Trans. 🐦 = CURCĂ.
6. [CADE] CURCĂ (pl. -ci) sf. 1 🐦 Femeiușca curcanului; Ⓕ F: ca o ~ plouată, ~ beată, lipsit de curaj, fără vlagă; Ⓟ: a ajunge de rîsul curcilor, a ajunge să rîză de el și cei mai mici sau mai proști ¶ 2 🌿 IARBĂ-DE- ~ = FUMĂRIȚĂ [sl.].
7. [CADE] CURCIOAICĂ (pl. -ce) sf. dim. CURCĂ: de S-tă Mărie o să taiu curcioaica a mai grasă (DLVR.).
8. [DLRLC] CURCĂ, curci, s. f. Femela curcanului. De e curcă, Ce se-ncurcă, La revărsatul zorilor, În calea vînătorilor? ODOBESCU, S. III 9. Pe valea lui Ivănuș, O curcă cu două guși (Desagii). ȘEZ. IV 105. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a ședea, a umbla) ca o curcă beată (sau plouată) = a fi (sau a sta, a ședea, a umbla) fără vlagă, zăpăcit, lipsit de curaj, abătut, trist. Rîd și curcile = e din cale-afară de caraghios, stîrnește rîsul tuturor.
9. [DLRM] CURCĂ, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ♦ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit. Rîd și curcile = e din cale-afară de caraghios. – Bg. kurka.
10. [Șăineanu, ed. VI] curcă f. femeiușcă curcanului; fig. curcă ploată, descurajat. [Slav. KURKA, găină (din kurŭ, cocoș)].
11. [Scriban] cúrcă f., pl. ĭ (rut. pol. kurka, găină, kur, cocoș, litv. kurka, curcă, rus. kúrica, găină, bg. kurkoĭ, curcan, d. vsl. kurŭ, cocoș; ung. [d. rom.] kurka, alb. čúrkă; ngr. kurkános, kúrkos, kúrkas, curcan, kúrka, curcă; turc. karkan, curcan. V. curnic). Femela curcanuluĭ. Ca o curcă ploŭată, umilit, rușinat. Ca o curcă beată, zăpăcit. Ca o curcă chĭoară, ca prostu. – În Trans. și corcodină.
12. [DOOM 3] curcă s. f., g.-d. art. curcii; pl. curci
13. [DOOM 2] curcă s. f., g.-d. art. curcii; pl. curci
14. [IVO-III] curcă, -ci.
15. [DER] curcă (curci), s. f. – 1. Femela curcanului. – 2. (Trans.) Veșmînt larg. – 3. Femeie proastă. – 4. Laș, om bleg. Sl. (bg., pol.) kurka, din sl. kurŭ „cocoș” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Meyer, Neugr. St., II, 36; Cihac, II, 87; Berneker 651; Conev 54); cf. alb. tšurkë (Meyer 450), ngr. ϰοῦρϰας (după DAR, provine din rom.), mag. kurka (din rom., după Edelspacher 17). – Der. curcan, s. m. (pasăre domestică mare, cu coada lată desfășurată în evantai; prost, neghiob; dorobanț, numit astfel în războiul din 1877 cu turcii datorită penei de curcan de la chipiu; Arg., vardist); curcănar, s. m. (ogradă de curcani); curcănar, s. m. (păzitor de curcani; dorobanț de la 1877); curcănesc, adj. (de dorobanț); curcănie, s. f. (furtișag), cuvînt rar, cf. găinărie; curcănărie, s. f. (Arg., poliție). – Cf. curnic.
16. [Argou] a se uita ca curca la crăci / ca mâța-n calendar / ca vițelul la poartă nouă expr. a fi complet neștiutor într-un domeniu; a nu reuși să înțeleagă o anumită chestiune.
17. [Argou] curcă plouată expr. abătut, trist.
18. [Argou] de râsul cucului / curcilor / găinilor / lumii expr. penibil, ridicol.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL