1. [DEX '09] CURGĂTOR, -OARE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător.
2. [MDA2] curgător, ~oare [At: (a. 1773) URICARIUL IV, 27/7 / Pl: ~i, ~oare / E: curge + tor] 1-4 a Care curge (4, 10, 22, 17). 5-6 a Curent (5, 9). 7-8 a, av (D. vorbire, frază, stil) Fluent.
3. [CADE] CURGĂTOR adj. verb. CURGE ¶ ¶ C. NECURGĂTOR 1 Care curge: dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul (CRG.) ¶ 2 Ⓕ Natural, firesc, ușor, care nu arată vre-o trudă din partea scriitorului: stil ~; are fraza ... curgătoare a omului rafinat, care se joacă cu condeiul (VLAH.).
4. [DLRM] CURGĂTOR, -OARE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Care se înșiră armonios. 3. (Înv., despre an, lună) Curent2 (2). – Din curg (prez. ind. al lui curge) + suf. -ător.
5. [Șăineanu, ed. VI] curgător a. 1. care curge; apă curgătoare în opozițiune cu apă stătătoare 2. fig. ușor și natural: stil curgător.
6. [Scriban] curgătór, -oáre adj. Care curge, curent: apă curgătoare. Fig. Ușor, răpede, cursiv: scriere curgătoare. Ușor, curent: vorbă curgătoare. Curent, actual: anu curgător. V. stătător.
7. [DLRLC] CURĂTOR, -OARE adj. v. curgător.
8. [DOOM 3] curgător adj. m., pl. curgători; f. sg. și pl. curgătoare
9. [DOOM 2] curgător adj. m., pl. curgători; f. sg. și pl. curgătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL